Gânduri la începutul Postului Nașterii Domnului

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Ne aflăm la începutul Postului Naşterii Domnului, numit şi Postul Crăciunului. Postul Crăciunului aminteşte de postul îndelungat al patriarhilor şi drepţilor din Vechiul Testament.

Mare este puterea și importanța postului pentru noi! Pentru că ne ajută și conduce prin trăire să urcăm spre Dumnezeu, asemenea lui Rut, rudenia lui Avraam.

Postul Naşterii Domnului este un post al împăcării cu ceilalți, dar și cu noi înșine, este bucuria noastră, dar și a lui Dumnezeu, este un nou început.

Însuși Mântuitorul Hristos ne învață cum să postim: „Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare” (Matei, 6, 16-18).

Intrarea în post se face prin înfrânare de la lucrurile pământeşti îngăduite, spre a dobândi mai deplin harul Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Căci au folos din post doar cei ce-l iubesc pe el, căci prin aceasta ne asemănăm îngerilor lui Dumnezeu, împreună cu care ne desfătăm de înaltele bucurii și bunătăți duhovnicești. Nu are nici o valoare această înfrânare a trupului de la anumite mâncăruri și desfătări, fără să avem iubire și iertare. Căci aceasta este funcția principală a postului: să încercăm să-i iubim și să ne rugăm pentru toți pe cât ne stă cu putință.

Întruparea Domnului, cea mai mare şi cea dintâi veste bună și de bucurie a lui Dumnezeu pentru noi, nu este altceva decât o chemare personală a iubirii dumnezeiești către fiecare din noi, de a ne întoarce la lumina Evangheliei lui Hristos.

Să ne bucurăm așadar, de această posibilitate pe care ne-o oferă postul, de pregătire şi curăţire duhovnicească, pentru a fi vrednici la sfârșitul lui de primirea acestei mari taine, a marelui eveniment al Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos.

Să ne ajute Dumnezeu să primim luminarea dumnezeiască și izbăvirea odată cu slăvita Naștere a Pruncului Iisus. Să ieșim din această stare de înrobire a trupului și din deprinderea de a privi lucrurile doar trupește, și să vedem „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1,9).

Postul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos să ne fie tuturor o adevărată și rodnică pregătire spirituală, așa încât să devenim cu toții un templu, un sălaș al Domnului nostru.

Vă îmbrățisez cu multă dragoste în Domnul, și Vă doresc Post binecuvântat cu rugăciune, răbdare și cu mult folos duhovnicesc.

            Cu binecuvântări de la Domnul,

            Starețul Mănăstirii Curchi,

Arhimandrit Siluan (Șalari)