Gânduri la Învierea Domnului

„Nu vă potriviți cu acest veac, ci schimbați-vă prin înnoirea minții!” (Rom. 12,2)

Cu lumina și bucuria Învierii în suflet mă adresez vouă, iubiți frați și surori întru Hristos!

De două milenii nu există o altă bună vestire mai importantă pentru noi decât Hristos a Înviat! Și nu există un răspuns mai convingător de împărtășire a credinței drept-mărtitoare decât – Adevărat a Înviat!

Nu există pentru noi un eveniment mai important și mai plin de bucurie decât Învierea triumfătoare a Mântuitorului nostru. Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe El.” (Ps. 67, 1). Aceste cuvinte ale regelui David se aud în bisericile noastre în noaptea de Paști și apoi în întreaga perioadă pascală. Din gura prorocului ele sună ca o dorință bazată pe încrederea ca așa și se va întâmpla, că va învia Dumnezeu și se vor risipi dușmanii lui. Iar noi le repetăm triumfător ca împlinirea profeției, care se întâmplă în noaptea învierii lui Hristos.

Și imediat după aceste cuvinte urmează unul din cele mai minunate imnuri ale Bisericii noastre „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le!“. Un imn în fața căruia cedează moartea, dispar răutatea și dezbinarea, iar sufletele noastre se unesc prin dragoste și milă.

Trec ani după ani, secole după secole, se schimbă generații după generații, dar în fiecare an odată cu suflarea primăverii și trezirea naturii, inimile credincioșilor trăiesc bucuria Învierii lui Hristos Mântuitorul.

De sărbătoarea Învierii nimeni nu poate rămâne indiferent și în fața bisericilor noastre în această noapte se adună mii și mii de credincioși. Dorul omului după Dumnezeu, setea omului după lumină, foamea după viaţa veşnică sunt stările lăuntrice ale omului, care îl cheamă către Hristos, către Înviere. Rostind cuvintele Hristos a Înviat, noi de fapt mărturisim că am descoperit răspunsul la toate frământările sufletești. Că anume în acestă noapte suntem cel mai aproape de scopul vieții noastre, cel mai aproape de veșnicie.

Învierea Lui Hristos nu este un evinement petrecut în istorie, este esența vieții noastre, este ceea către ce ar trebui să tindă fiecare. Căci și întreaga perioadă a Postului Mare a fost tocmai pentru această noapte, pentru ca să ne pregătim sufletul de o schimbare, să fim gata și de învierea noastră, învierea din viața plină de patimi și păcate către viața veșnică.

În aceste zile ale Învierii vin și cu o chemare stăruitoare către tineri, către cei care sunt temelia și viitorul nostru. Chiar dacă în Biserica noastră nu există tineri și bătrâni, ci doar tineri de diferite vârste, anume tinerețea e acel fundament care ne va fi temelia pentru întreaga viață.

Astăzi societatea nu observă de multe ori adevărata lumină a tineretului. Îi vede foarte bine doar aspectele negative. Dar tineretul nu poate fi reprezentat prin laturile negative. Nu e adevărat că tinerii de astăzi reprezintă doar răzvrătirea, neascultarea și alunecarea spre păcate și plăceri. Ei sunt purtătorii unei lumini deosebite, care doar trebuie văzută, sprijinită și scoasă la iveală. Tinerii sunt oamenii de mâine, sunt ceea ce va fi țara și societatea noastră mâine.

Voi, tinerii, trebuie să fiți conștienți cât e de importantă tinerețea, cât e de frumoasă tinerețea, dar și cât e de importantă trăirea cu vrednicie a acestei perioade a vieții. Este adevărat că astăzi sunteți atacați poate mai mult ca altă dată în această dorință de a fi ucenici ai lui Hristos. Valul ispitelor este de multe ori copleșitor, lipsa modelelor, lupta frământărilor și chiar lipsa sensului și a iubirii îl poate debusola pe oricine. Dar nu uitați, nu sunteți singuri pe această cale, alături de fiecare dintre voi pășește modelul nostru pentru veșnicie – Mântuitorul Hristos.

Aș vrea ca această taină a Învierii să vă pătrundă cele mai adânci coarde ale sufletului, să le preschimbe în bucurie adevărată. Iar cel pătruns de Sărbătoarea Învierii nu va mai putea fi nici trist, nici singur, nici cuprins de deznădejde. Totodată, aș vrea ca această bucurie să o trăiți cu adevărat nu doar pentru voi, dar să o împărtășiți și celor din familiile voastre, prietenilor și colegilor. În așa fel încât biruinţa lui Hristos asupra morţii să o transformăm în biruinţa asupra întunericului din suflete, asupra greutăţilor și neliniștilor care de multe ori este o povară grea pentru noi.

„Acum toate s-au umplut de lumină…şi cerul, şi pământul, şi cele de dedesubt…” (Cântarea a 3-a din Canonul Paştilor).

În sufletul care se umple de lumină nu mai au loc cele rele. Acum începe o viață nouă pe care Hristos cel Înviat ne-a dăruit-o tuturor, care vom crede în El. Să fim vestitorii acestei lumini, să fim vestitorii Învierii care să rămână pururea în sufletele noastre.

„Privegheați! Stați tari în credință! Îmbărbătați-vă! Întăriți-vă! Toate ale voastre în dragoste să se facă!” (1 Cor. 16, 13).

Hristos a Înviat!

Cu arhiereşti binecuvântări.

+ IOAN,

Episcop de Soroca, Vicar al Mitropoliei Moldovei