Gheron Iosif: Nu pot să vă descriu cât de mult îi plac Sfintei Fecioare Cumpătarea și Curățenia

Noi, copilul meu, am văzut tot ceea ce ne scrii tu, am trecut prin ele o dată, de două ori, de multe ori. Am scris si o carte despre aceste rătăciri ca, dacă cineva va păți astfel de lucruri, să nu cadă în deznădejde. Dar nu să rămâi nelucrător, așa cum faci tu acum. Este nevoie de multă silință, de luptă, de smerenie fără de margini și de ascultare desăvârșită. Nu sta, ci strigă: “Hristoase! Prea Sfântă Fecioară!” Nu te înmuia și nu primi tot felul de gânduri. Strigă continuu la Hristos. Înainte de a reuși ispita să dea naștere gândului în mintea ta, tu să-l zădărnicești cu rugăciunea. Nu-l lăsa.

Dar când tu lași necurățiile pe care le aruncă înlăuntrul tău vrăjmașul, în câteva ore numai te-a și cuprins în mijlocul lor. După aceea, cată lupta ca să te poți curăți! Așa că silește-te. Este nevoie de osteneală și de durere multă, nu glumă. Inima ta va sângera. Amărăciune, otravă vei bea, dar numai așa vei primi libertatea și te vei îndulci.

Să nu crezi că lupta este mică. Trebuie să strigi ca nebuna: “Iisuse al meu, scapă-mă! Preasfântă Maica lui Dumnezeu, ajută-mă!“ Ca o mașină sa meargă limba ta: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Și când obosești, îți va veni o mângâiere pe care nu ai gustat-o niciodată. Dar dacă te lenevești și nu te îngrijești, nu te vei vindeca în veac.

Dacă stă în casă și nu se mișcă, omul nu va putea să ajungă în cetate. La fel, monahul care nu se roagă nu va fi vrednic de cetatea Ierusalimului ceresc.

Așadar, ridică-te! Pune tu obolul tău, ca să pună și harul lui Dumnezeu mulțimea talanților. Arată buna ta intenție, dorința de bine. Întoarce-ți fața de la vrăjmașul tău. Cum de-ți lași sufletul să fie desfrânat de către demon? Unde-ți este smerenia atunci când spui că toți îți sunt vinovați și numai tu ești bună? Smerenie este atunci când îți greșește celălalt și, înainte de a apuca el să-ți ceara iertare, tu să-i faci metanie spunându-i: “Iartă-mă, frate, și binecuvintează!” Să nu ți se pară greu acest lucru. Este nimic pe lângă ceea ce a făcut pentru noi Domnul Hristos. El S-a plecat în fața îngerilor și a făcut metanie de la cer la pământ, “a plecat cerurile și a coborât”. Dumnezeu a coborât la om. Și tu întorci lumea cu susul în jos pentru a nu spune un “binecuvintează”! Unde este smerenia?

Când vei ajunge să te smerești, toți ți se vor părea sfinți. Când ești plină de tine însă, toți ți se par răi.

Ce este mai murdar decât mândria și ce este mai rău mirositor decât necurații demoni? Cu toate acestea, îi lași să te murdărească. Este ușor să-i lași să vină și să-ți strice toate zidurile de apărare. Să vedem însă cum vei reuși să-i alungi! Este ușor să primești gândurile rușinoase și murdare, dar să vedem, după aceea, cum vei reuși să te curățești!

Nimic altceva nu urăște mai mult Dumnezeu decât necurăția trupului care vine din plăcerea cea fără de lege. Acela care desfrânează cu gândurile rușinoase, miroase tot ca un câine mort. În timp ce acela care se luptă și își păstrează trupul curat și mintea neântinată de gânduri murdare, așa și rugăciunea lui se ridică la cer ca o tămâie bine mirositoare. Am văzut în fapt ceea ce îți spun acum. Nu există altă jertfă mai bine mirositoare către Dumnezeu ca neprihănirea trupului, care se dobândește cu lupta înfricoșătoare și cu sânge. Am multe de spus în legătură cu fericita neprihănire, ale cărei roade le-am gustat, dar acum nici tu și nici surorile celelalte nu puteți să le purtați. Acum, un singur lucru vă spun: chiar și hainele celor care sunt curați răspândesc mireasma de bun miros în toata încăperea unde se află, ca un vas de mir. Acesta este semn de la Dumnezeu pentru neprihănirea lor și pentru fecioria lor preasfințită.

Deci, grăbiți-vă să vă curățați sufletul și trupul vostru. Nu primiți nicidecum gândurile murdare. Astfel veți vedea și voi aceste lucruri despre care vă scriu. Atunci vă veți încredința de cuvintele mele. Tot ceea ce v-am scris până astăzi trebuie să încercați și veți afla în viața voastră că spun adevărul din experiența proprie.

Acolo unde există ascultare există smerenie și luptă, iar demonii nu reușesc niciodată să înrobească pe om. Învârtoșarea inimii, neascultarea și mândria dau naștere la neglijență și nepurtare de grijă, prin care vin toți demonii și-și fac adăpost în sufletul omului. Aceștia nu se vor liniști până nu-l fac pe omul acela părtaș la păcatele vechi și noi și până nu-l robesc în întregime.
Silește-te, deci, fiica mea. La fel și toate celelalte surori. Dacă veți neglija acest lucru veți păți lucruri rele și urâte. Dacă vă veți sili, vă veți mântui pentru veșnicie. Veți deveni tămâie cu bun miros și mir de preț. Veți deveni cu adevărat jertfă duhovnicească, bineplăcută Domnului.

Nu vă pot descrie cât de mult îi place Maicii Domnului cumpătarea și curățenia. Pentru că Ea este Fecioara neprihănită, ne vrea pe toți așa și ne iubește. De aceea, numai ce o strigăm, și se grăbește să ne vină în ajutor. Nu apuci bine să spui: “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă!”, ca Ea străbate ca un fulger mintea ta și-ți umple de lumină inima, atrăgând mintea spre rugăciune și inima spre dragostea adevărată. De multe ori vei petrece noaptea întreagă plângâd și cântând laude Preasfintei Fecioare, ținută fiind de Ea în rugăciune.

Siliți-vă, păstrați tăcerea, rugați-vă, faceți ascultare, smeriți-vă pentru a afla binele. Aveți o stareță binecuvântată care este mireasmă a lui Hristos. Nu o supărați. Nu vă împotriviți ei cu cuvântul. Păstrați tăcerea și rugați-vă neâncetat și lăsați-o și pe ea să se odihnească. Când va muri și o veți pierde, atunci veți vedea cât a fost de bună. Dar pentru voi, atunci, va fi târziu.

La sfârșit, iarăși îți spun, fiica mea, silește-te, nu pierde timpul. Nu mă obosi să scriu, ci scoală-te și alungă pe vrăjmași. Fă-te țărână ca să te calce în picioare toți ceilalți și fă ascultare pentru sufletul tău”.

Gheron Iosif Isihastul, Mărturii din viața monahală, Editura Bizantină, București, 2007