„Gherontissa”: Istorisirea Icoanei athonite din care s-a auzit glasul Maicii Domnului

An de an, în data de 2 decembrie, odată cu prăznuirea Cuviosului Porfirie Kapsokalivitul, monah și mare duhovnic grec contemporan din Sfântul Munte Athos, Biserica noastră Ortodoxă ne mai amintește de cinstirea Icoanei Maicii Domnului Gherontissa, una dintre Icoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu o istorisire cel puțin interesantă, pe care vă propunem să o descoperiți în rândurile care urmează.

Icoana Maicii Domnului „Gherontissa” este cel mai de preț sfânt odor al Mănăstirii Pantocrator, a şaptea în ierarhia mănăstirilor athonite. După cum menționează documentele din arhiva mănăstirii, Icoana a fost dăruită părinților din obște de către împăratul bizantin Alexie I Comnenul (1081-1118), fiind o copie după Icoana din mozaic a Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea”, aflată la Sfânta Mănăstire Pantocrator din Constantinopol, zidită pe propria sa cheltuială.

Numele Icoanei – „Gherontissa” – se traduce prin termenul „Stareța”, iar motivul pentru care tradiția păstrează această denumire este, de fapt, o minune cu totul impresionantă. Se spune că în urmă cu mulți ani, în fruntea obștii Mănăstirii Pantocrator se afla un Stareț cu viață sfântă, care petrecuse toate zilele în rugăciune, pocăință și privegheri de toată noaptea. Cunoscând, prin descoperire dumnezeiască, că nu peste multă vreme se va muta întru Împărăția cea Cerească, și-a zis că ar fi folositor să se împărtăşească încă o dată cu Trupul și Sângele Domnului, înainte de a-și da sufletul. Deși mergea greu, iar din trupul său rămăseseră numai oasele, a venit la Biserică și l-a rugat pe preotul rânduit la Sfânta Liturghie în acea zi să nu lungească prea mult slujba, pentru ca nu cumva să plece în cealaltă lume vitregit de Sfintele Taine. Fără a da prea multă importanță solicitării bătrânului, preotul spunea ecteniile pe larg, strana răspundea asemenea, după ritmul domol cu care acesta slujea de obicei. Dintr-o dată, din Icoana Maicii Domnului „Gherontissa”, care pe atunci se afla în Altar, în spatele Sfintei Mese, s-a auzit o voce care i-a poruncit cu asprime preotului să asculte negreșit de cuvintele Starețului și să grăbească slujba pentru a-l împărtăși așa cum se cuvine. Au rămas cu toții înmărmuriți, iar gândul că au mâhnit-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a speriat profund. Într-adevăr, în cele din urmă s-au convins că rugămintea bătrânului n-a fost în van: după ce a primit Sfânta Împărtășanie, acesta a adormit întru Domnul. În urma acestui fapt minunat, părinții i-au dat Icoanei denumirea de „Gherontissa” sau „Stareța”, în amintirea legăturii speciale pe care a avut-o cu Stareţul lor, dar și ca mărturie a minunii pe care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a săvârșit-o în mănăstirea lor.

Icoana are înălțimea de 196 centimetri, lățimea de 76 centimetri, și a fost zugrăvită pe cheltuiala unei femei bogate din Constantinopol. De asemenea, vasul din lut zugrăvit în Icoană este unul folosit pentru depozitarea uleiului și, prin prezența sa, amintește o altă minune a acestei Icoane a Maicii Domnului. Pe scurt, tradiția mănăstirii spune că, în timpul ocupației germane, unul dintre părinții din obște, care avea ascultare la magazia de alimente, a observat cu mâhnire că uleiul din vase este pe sfârșite și nu mai avea de unde să dea nici fraților din bucătărie și nici să umple candelele Bisericii. Rugându-se Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să facă o minune și să nu-i lase fără untdelemn, Maicii Domnului nu a trecut cu vederea necazul lor, ci i s-a arătat în vis și i-a spus: „Părinte, îngrijește-te ca înainte de apusul soarelui să ai toate vasele pentru ulei curățate, pentru că mă voi îngriji ca în aceste zile să aduc untdelemn, încât să le umpleți”. Așa s-a și întâmplat. Căpitanul unei corăbii cu arme care pornise din Mitilene, a văzut în timpul somnului o femeie minunată, înconjurată de o aură de lumină, care i-a spus: „Să schimbi imediat direcția, ca să scapi de germani, iar untdelemnul pe care îl ai, să-l dai pe tot la Mănăstirea Pantocrator din Sfântul Munte, unde am casa mea și de acolo să plecați fără nicio frică în drumul vostru”. Și astfel, uleiul de pe corabie le-a fost de ajuns părinților din obște pentru toți ceilalți ani ai ocupației germane, fără să mai simtă vreodată lipsa acestuia.

Până astăzi, credincioșii ortodocși de pretutindeni își amintesc de minunile Icoanei Maicii Domnului Gherontissa și o cinstesc pe ea prin rugăciuni și laude de bucurie. Icoana se păstrează și astăzi în Biserica mare a Mănăstirii Pantocrator, pe coloana stângă a naosului central, fiind așezată într-un proschinitar din marmură, realizat cu multă grijă. În fiecare an, la final de decembrie, credincioșii vin aici în pelerinaj, pentru a păstra neîntrerupte povestea, tradiția și minunile Icoanei Maicii Domnului Gherontissa.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro