Hristos a Înviat: ziua a XXV-a Să fim și să rămânem oameni!

Unul dintre îndemnurile pe care le-am auzit în casa părintească era: „Fii și rămâi om!”.

Probabil aveam vreo zece ani, când l-am întrebat pe bunic: „Cum e să fii și să rămâi om? Nu îmi este clar!”.

Cred că a fost prima și ultima întrebare de care îmi amintesc.

„A fi om, mi-a răspuns bunicul, înseamnă să ai respect și timp pentru fiecare.”

Cam spre aceleași învățăminte ne îndreaptă și proverbul „A fi domn e-o întâmplare, a fi om e lucru mare”.

E un lucru mare, ar zice cineva, doar că e tot mai greu să întâlnești în calea vieții oameni în deplinul sens al cuvântului. Cu toate acestea oameni se mai nasc.

Cu timpul, după ce am cunoscut mai multă lume, a devenit și mai anevoios să definesc omul, cu toate chemările sale. Tot la explicația bunicului am ajuns, dar completată puțin prin propria-mi experiență: a fi om înseamnă a te oferi din dragoste. Pentru că viața e o slujire! Și e libera alegere a fiecăruia să și-o asume sau nu.

„Nimeni nu-şi poate alege nici vremea, nici locul în care să se nască, nici împrejurările în care să trăiască. Acestea nu ţin de noi. Dar ce ţine de noi şi, mai ales, ce se aşteaptă de la noi este să fim Oameni în tot timpul şi-n tot locul. În toate împrejurările. Căci numai ca Oameni Dumnezeu ne va putea recunoaşte ca fiind ai Săi, asemenea şi străbunii noştri, iar contemporanii să ia aminte”, conchide, pe bună dreptate, Patriarhul Pavle al Serbiei.

Născându-se ca om și viețuind printre oameni, Iisus ne-a lăsat modelul de slujire cu dragoste, de trăire în lumină, pace și adevăr. Ca să știm că e posibil.

Să-L urmăm! Să fim și să rămânem oameni!

Preot Octavian Moșin