Hristos se naşte! Slăviţi-L cu gândul, cuvântul şi fapta! Cuvânt pastoral la Nașterea Domnului

ADRESATĂ PREACUCERNICILOR PROTOPOPI, PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICILOR PREOŢI ŞI DIACONI ŞI TUTUROR DREPT MĂRITORILOR CREŞTINI DIN DE DUMNEZEU PĂZITĂ EPISCOPIE DE UNGHENI ŞI NISPORENI.

„Veniți să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce ne stă în față.

 De acum, zidul cel despărțitor cade, sabia de foc se îndepărtează, heruvimul nu mai stă de pază la pomul vieții, iar eu sunt părtaș al dulceții celei din rai, de la care prin neascultare m-am îndepărtat” (Pasaj din slujba Vecerniei Nașterii Domnului).

Preacuvioși şi Preacucernici Părinți,

Iubiții mei fii duhovnicești în Domnul,

Har și bucurie de la Domnul Cel ce se naște în peșteră,

iar de la noi arhierească binecuvântare.

„Astăzi, pentru noi, s-a născut Mântuitorul!

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Care ne-a chemat azi să ne bucurăm, împreună cu îngerii, de venirea în lume a Fiului Său, Hristos Domnul! Dumnezeu – Cuvântul neavând început, n-are nici sfârșit, ne zice Sfântul Chiril al Alexandriei. Căci neavând o margine a începutului, nu are nici una asfârșitului. Dumnezeu – Cuvântul fiind fără de început şi fără de sfârșit, a creat lumea pentru a se împărtăşişi ea de nesfârşirea ei. Astăzi, Biserica binevesteşte pentru tot poporul bucuria cea mare a Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Izvorul bucuriei depline şi netrecătoare. Întruparea este un act ce a marcat pentru veșnicie creația lui Dumnezeu. „Dumnezeu S-a îmbrăcat în firea umană ca, venind între noi, să ne învețe și, învățând, să ne arate acele lucruri pe care noi nu le putem vedea”(Sfântul Ioan Hrisostom).

Fiul lui Dumnezeu Se îmbracă într-o mantie de țărână, ca să ne ridice pe noi din umbra morții. El a venit să umple timpul cu veşnicia, să deschidă fereastra lui spre lumina veşnică a învierii, fiindcă omul cel nou în Hristos este omul în care locuiește pacea lui Dumnezeu şi care lucrează pentru împăcarea oamenilor cu Dumnezeu. Naşterea lui Hristos e prologul teologic al cărţii în care este scrisă întreaga istorie a mântuiri neamului omenesc. Acest prolog face posibil implantarea adevărului în solul minții umane că divinul trebuie gândit, trăit şi întotdeauna unit cu umanul şi viceversa. Fiul lui Dumnezeu se naște cu un scop precis: viaţa lui Dumnezeu să devină viaţa noastră.  Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca om aduce un plus de iubire, un plus de cunoaștere, produce un plus de viață, deoarece iubirea dumnezeiască faţă de făptura creată era aşa de mare încât S-a hotărât chiar Întruparea uneia din Persoanele Preasfintei Treimi, respectiv a Fiului. De aceea – spune Sfântul Isaac Sirul – „Dumnezeu şi Domnul L-a dat, pentru dragostea Sa, pe Însuși Fiul Său […], nu pentru că n-a putut să ne izbăvească pe noi în alt chip, ci a voit să ne înveţe, prin aceasta, pe noi, dragostea cea folositoare […]. Şi dacă ar fi avut ceva mai de preţ decât pe Fiul Său, şi aceasta ne-ar fi dat-o, ca să se afle în El neamul nostru. Şi pentru dragostea Lui cea mare, n-a voit să silească libertatea noastră, deşi putea să o facă, ci să ne apropie de Sine prin dragostea cugetului nostru“.

Mesia născut pentru noi este viu şi noi vom fi vii, aceasta este legătura iubirii dintre Dumnezeu şi om. Sfântul Maxim Mărturisitorul avea să afirme că, din dragoste faţă de creatura Sa, Dumnezeu Şi-ar fi înomenit Fiul, chiar dacă Adam nu ar fi căzut în păcat, însă, într-o astfel de situaţie, nu mai erau necesare crucea şisuferinţele ei. „Şiaşa de mult S-a făcut Dumnezeu omului Om, pentru iubirea de oameni, pe cât de mult omul, întărit prin iubire, s-a putut îndumnezei pe sine, lui Dumnezeu; şiaşa de mult a fost răpit omul prin minte de Dumnezeu, spre cunoaştere, pe cât de mult omul a făcut arătat pe Dumnezeu, Cel prin fire nevăzut, prin virtuţi“. Cu alte cuvinte, Întruparea Fiului lui Dumnezeu ne arată în mod clar şi concret că „Dumnezeu este iubire“ (I Ioan 4, 16).

Iubiţi fii împreună rugători

   Praznicul Naşterii Domnului este un praznic teologic, precum sunt toate praznicele Bisericii noastre, iar nu sărbătoare lumească, drept care trebuie să o şi prăznuim teologic. Astăzi această sfântă sărbătoare nu mai este prăznuită teologic, ci mai mult secularizată şi consumistă.Omul consumist nu se mai lasă modelat, cizelat şi împodobit de semnificaţiile profunde şi reale pe care le comportă această sărbătoare. Bradul, cozonacii, tradiţiile populare, nu că n-ar fi importante, dar au avut „grijă” să-L scoată pe Hristos de pe scena acestei sărbători. E o formă de izgonire „elegantă”, de secularizare dinspre interior înspre exterior, care mi se pare a fi cea mai catastrofală.

În aceste vremuri dominate numai de legea consumismului, „icoana” evenimentului Întrupării e amplu căptușită de materialism. E mult mai simplu să te zbaţi pentru achiziţionarea unui brad sau a unei reţete culinare specifice acestor sărbători decât să te laşi pătruns de nevinovăția Pruncului născut în ieslea Betleemului. Dorințele oamenilor, în aceste zile, sunt îndreptate aproape numai înspre comercial şi gastronomic. Bucuria e mai mult un efect al desfătării trupeşti decât o realitate spirituală. Crăciunul a devenit un brand al comercialului şi al bucuriei strict efemere. În acest fel, ajungem să sărbătorim „crăciunuri” fără de Hristos și pierdem din bucuria Nașterii Domnului. La această mare sărbătoare, nu vreau nici un Obiect (Euro), nici un Loc (Dubai), ci doar o Persoană, un Prunc Hristos și să mă bucur de nașterea Lui.

   Fără Mesia, nu există iubire. Fără El, totul pare o nebunie. De ce a venit: ca noi să avem viaţă. Dar câţi magi Îl mai caută azi? În aceste zile ale sărbătorilor de iarnă, e aproape imposibil să mai priveşti Taina cerului din cauza înmiitelor luminiţe aprinse deasupra capului nostru. Dar, oare, aceasta să fie toată Taina Naşterii Domnului? Mi se pare că abia dincolo de înălţimeastâlpilor care susţin frumoasele podoabe artificiale, dincolo de înălţimea blocurilor împodobite, începe adevărata taină a praznicului nostru. Poate nu sunt timpuri prospere, dar suntem mai aproape de Dumnezeu. Asta e tot ce contează. Dacă Dumnezeu nu e pe primul loc în viaţa mea, nu mai e deloc! În loc ca rugăciunea să fie cel mai tare punct al nostru (e cel mai la îndemână), e cel mai slab… Cum să vină Dumnezeu în “gunoiul” nostru?!

Viaţa nu este o pradă, ci un psalm, o colindă, un acatist de mulţumire, o euharistie. Nu e de ajuns ca Moşul să intre pe ho-ho-horn. Nu ajunge masa festivă. Naşterea Domnului este în primul rând o sărbătoare a credinţei. 

Destinatarii Naşterii Domnului suntem noi. Dacă nu-L primim înlăuntrul nostru, ca în cea mai sărăcăcioasă peşteră, El pleacă înapoi, în cer, trist, cu regretul că a venit şi nu ne-a găsit „acasă“. Eram preocupați cu altele şi cu alţii.

Deci, să-L dorim pe Hristos şi să-L primim să se nască în noi în fiecare zi a Naşterii Luişi în fiecare Liturghie a Naşterii Sale. Această naştere în casele noastre ne-o vestesc şi colindul sfânt şi bun care îl cântă copiii pe la casele creștinilor.

Cu prilejul Sfintelor Sărbători de iarnă, Vă felicit din tot sufletul cu Nașterea Domnului, a Noului An și a Botezului Domnului să Vă aducă multă pace, sănătate, bucurie și întărire spre împlinirea a toată fapta cea bună!

Hristos se naşte! Slăviţi-L cu gândul, cuvântul şi fapta!

Al vostru arhipăstor, de tot binele voitor și către Hristos Domnul, Cel Născut în ieslea Betleemului rugător, care se roagă stăruitor pentru binele tuturor,

+ PETRU,

Prin harul lui Dumnezeu,

EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI

Nașterea Domnului 2017/2018