Iată ce este bun și ce este plăcut decât numai a locui frații împreună

Iată ce este bun şi ce este plăcut (altă versiune: „Iată ce este bun şi ce este frumos”) decât numai a locui fraţii împreună.

1. Sunt multe lucruri frumoase care nu au nimic plăcut, iar altele, iarăşi, sunt plăcute, dar sunt lipsite de frumuseţe şi nu este uşor să le adunăm pe amândouă împreună. Dar aici, în acest verset, şi plăcerea, şi frumuseţea sunt reunite. Pe acestea le-a dobândit dragostea, care pe lângă folos, are şi uşurinţa şi plăcere. Pe aceasta o cântă aici. Căci nu a vorbit simplu despre faptul de a locui într-o casă, de a fi în aceeaşi casă, ci de a locui împreună, adică în comuniunea dragostei. Aceasta face ca sufletele să fie una. Apoi, când spune bun şi plăcut face cuvântul mai clar, apelând la exemple, la imagini materiale care să poată prezenta mai limpede ascultătorului ideea. Vezi care sunt imaginile.

Ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron care se coboară pe marginea veşmintelor lui. Căci acesta, fiind arhiereu, se ungea cu acest mir care picura din toate părţile, iar pentru cei ce priveau era temei de bucurie şi îl făcea plăcut şi iubit prin ungerea aceasta. Căci aşa cum acela, cel uns cu mirul acesta, era strălucitor la chip şi se umplea de multă bună mireasmă şi dădea har celor ce priveau, la fel şi faptul de a fi împreună este frumos. Şi aşa cum acea privelişte nu este numai frumoasă, ci desfată şi privirile, la fel şi aceasta sădeşte plăcere în suflet. Aceasta este ca roua Ermonului ce se coboară pe munţii Sionului. A adus şi altă imagine care produce multă plăcere, provocând desfătare privitorului. Acestea nu sunt spuse în van, ci fiindcă mai înainte de robie cele zece seminţii şi celelalte două erau dezbinate – fapt care a fost pricină de multă fărădelege şi care i-a dus la răzvrătiri, la ceartă şi războaie. Ca nu cumva acestea să se întâmple iarăşi, îndeamnă poporul şi îl sfătuieşte să nu se mai dezbine, ci să locuiască împreună, să se adune laolaltă, să se supună unui singur conducător şi rege şi dragostea să curgă de la început până la sfârşit ca roua care coboară şi se răspândeşte pretutindeni. Şi compară dragostea cu mirul şi cu roua vrând să înfăţişeze prin mir buna mireasmă, iar prin rouă, odihna şi desfătarea pe care le oferă privirii.

Că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea. Unde adică? Acolo. Intr-o asemenea locuire împreună, într-o asemenea unire, într-o asemenea armonie şi sălăşluire împreună. Şi aceasta este binecuvântarea, după cum blestemul se află în cele contrare. De aceea Scriptura laudă această unire, zicând: „Unirea fraţilor, dragostea dintre prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul”1. Şi în alt loc arată prin expresii figurate puterea acestei uniri, zicând: „Asemenea când doi se culcă, se încălzesc… şi sfoara pusă în trei nu se rupe degrabă”2. Căci aici se arată şi plăcerea, şi puterea: că multă va fi plăcerea în odihnă, şi multă puterea în acţiune. Şi iarăşi: „Frate ajutat de frate este ca o cetate întărită”3. Şi Hristos zice: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”4. Şi aceasta o cere însăşi firea. De aceea Dumnezeu, de la început plăsmuind pe om, zicea: „Nu este bine să fie omul singur”5. Şi făcând fiinţa aceasta, mă refer la femeie, a unit-o de bărbat prin legăturile necesităţii, ataşându-ne unii de alţii în mii de feluri.

Şi viaţa până în veac. Bine a adăugat aceasta. Căci acolo unde este dragostea, este multă siguranţă, mult ajutor de la Dumnezeu. Aceasta este maica tuturor bunătăţilor, aceasta este rădăcina şi izvorul, încetarea războaielor, nimicirea certurilor. De aceea, arătând şi aceasta, profetul a adăugat: Şi viaţa până în veac. Căci aşa cum războiul şi cearta produc moartea, şi moarte neaşteptată, la fel dragostea şi unirea aduc pacea şi armonia. Iar unde este pace şi armonie, acolo este viata la adăpost de pericole şi în deplină siguranţă. Dar pentru ce trebuie să vorbesc despre bunurile vieţii prezente? Căci dragostea ne dă nouă cerul şi negrăitele bunătăţi şi este împărăteasă a virtuţilor. Ştiind acestea să o urmărim şi noi cu acrivie ca să ne bucurăm şi de bunătăţile prezente şi de cele viitoare pe care fie să le dobândim noi toţi cu harul şi cu iubirea de oameni ale Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.

Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia