În biserică venim la Dumnezeu ca să ne tămăduim suferințele și tristețile

Dragi și iubiți creștini, în ultimii ani trăim vremuri foarte grele, pandemie, război, secetă, sărăcie… cumpănă după cumpănă se abat peste lumea în care trăim.

Și în toată starea asta de lucruri, mulți dintre noi dau mâinile în jos și privesc cu mare neîncredere la ziua de mâine și pun la îndoială tot, uneori chiar și cele mai evidente și clare lucruri, care pot să ne facă viața mai bună. Alții, deopotrivă se întristează și își îndreaptă privirea spre cer, întrebându-se: Unde ești Doamne?

Și îi mare ispita să crezi că Dumnezeu s-a întors cu spatele la noi… că ne-a lăsat de unii singuri.

Dragi și iubiți creștini, vreau să vă aduc aminte de istoria lui Iov (om fără prihană şi drept, care se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău), cel care la fel ca și noi a fost încercat de Diavol – și-a pierdut toată averea, o mare parte din familie și a rămas să zacă plin de lepră pe gunoi… dar nici atunci nu și-a pierdut credința în Dumnezeu. Iar când soția sa îl îndemna să-l blesteme pe Dumnezeu pentru toate aceste cumpene, Iov i-a răspuns: Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?

Chiar și atunci când prietenii lui au venit să îl judece și să-l întrebe zeflemitor dacă toate suferințele lui nu sunt răsplata pentru păcate, Iov a rămas curat în fața Domnului și în fața sa, a rămas smerit, crezând cu sfințenie că tainele lui Dumnezeu sunt prea mari ca să le putem cuprinde… și că pentru orice suferință vom fi răsplătiți.

Vremurile prin care trecem sunt o mare suferință. O mare încercare pentru credința noastră, pentru valorile noastre, pentru sufletele și trupurile noastre.

Dar, sunt vremuri în care indiferent cât de greu nu ar fi, nu trebuie să ne pierdem nădejdea, nu trebuie să ne oprim din a face bine. Răul poate să-l facă oricine. Binele însă e numai pentru sufletele tari şi firile călite.

Și în așa vremuri de răscruce, pe lângă credință, grijă, speranță, trebuie să dăm dovadă și de multă înțelepciune. Pentru că Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenți.

Elementara înțelepciune este o îndatorire. Mai ales pentru un creştin care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită… Neştirea, mândria, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri sau trecerea nepăsătoare, toate sunt de la diavol.

Când în jurul tău atâta rău se întâmplă, nu poți să rămâi nepăsător… și dacă Dumnezeu îți întinde o mână de ajutor prin oamenii pe care ți-i scoate în cale, trebuie s-o strângi, să te ridici și să mergi mai departe. Iar dacă peste câteva zile îți va fi greu, Dumnezeu o să îți trimită un om care îți va pune umărul ca să te sprijini pe el. Trebuie doar să crezi, să vezi, să fii atent.

În așa vremuri grele, mulți dintre noi devin orbi, încăpățânați, mândri, încrezuți, scăpând din vedere semnele și ajutorul Domnului. Indiferent de asta, Dumnezeu nu încetează să ne iubească, el este mereu alături de noi. Pentru că pe Dumnezeu nu o să îl găsim privind la nesfârșit spre cer, pentru că el este aici, în fiecare dintre noi, alături de noi, în oamenii care pot și vor să ne ajute.

Vreau să vă aduc aminte de pilda Samariteanului milostiv, care nu a trecut ca alții pe alături de omul bătut și tâlhărit care zăcea în drum. Toți știu această pildă. Dar vreau să vă întreb, samariteanul a fost doar milostiv și bun la suflet, sau a fost și atent? Da, pe lângă bunătatea lui, Samariteanul a știut să vadă și să simtă suferința omului. El a fost acea mână întinsă de Dumnezeu pentru cel care avea nevoie de ajutor.

Și noi toți, la fel ca și bietul om salvat de Samaritean avem nevoie de ajutor. Mulți dintre noi caută ajutor divin, ceva mare, simbolic și important, care să se vadă de departe. Dar ajutorul lui Dumnezeu este în lucrurile mici, cu care ne ciocnim în fiecare zi. Harul și mâna lui Dumnezeu este în fiecare zi alături de noi. Suntem oare noi atenți la asta și recunoscători?

Asta e întrebarea pe care trebuie să ni-o punem în așa vremuri.

Vreau să mă întorc la începutul predicii și să vă aduc aminte de acele rele la care trebuie să  facem față.

Și cel mai important, vreau să vă vorbesc despre sănătate – sănătatea sufletului și trupului. De ce spun asta, pentru că anume în biserică venim la Dumnezeu ca să ne tămăduim suferințele și tristețile. Dar ce facem cu trupurile noastre? Cu templul sufletului oricărui om.

Eu știu că noi toți ne-am săturat de cuvântul pandemie, știu că mulți tratează cu mare îndoială tot ce se întâmplă în jurul nostru. Dar, oare oamenii care au plecat la ceruri nu sunt un argument suficient ca noi să privim această molimă cu atenție și inteligență? Oare nu ne-a spus Dumnezeu să avem grijă de noi și de aproapele nostru, indiferent că e boală, sărăcie sau război?

Mulți dintre noi se tem sau ignoră pericolul pentru trupurile noastre, că nu au încredere în medici, în tămăduire…

Vreau să vă întreb, când veniți în casa Domnului după milă și mângâiere, oare nu preotul vă îndreaptă și vă duce de mână la Dumnezeu, care vă alină sufletele?

Așa și medicii, ne duc de mână spre harul lui Dumnezeu, harul de a tămădui trupurile.

Dragi și iubiți creștini, Biblia ne învață: cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul, că de la Cel Preaînalt este leacul şi chiar și de regi va fi răsplătit. Ştiinţa doctorului va înălţa capul acestuia şi înaintea celor mari va fi minunat. Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu le va disprețui.

Bunul Dumnezeu le-a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate. Cu acestea EL tămăduieşte şi ridică durerea.

Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui.

Toate cuvintele pe care vi le-am spus astăzi, au un singur sens, să ne rugăm la Domnul, pentru tămăduirea sufletului și trupului nostru. Și să fim atenți și înțelepți, ca atunci când Dumnezeu ne întinde o mână de ajutor, să o strângem, să ne ridicăm și să mergem înainte.

Că nu-i în viața asta lucru mai important decât să fim buni în fața Domnului și în fața oamenilor pe care îi iubim.

Dragi și iubiți creștini, mă rog pentru pace și sănătate și pe voi vă îndemn să faceți același lucru.

Domnul să ne aibă în pază.

† VLADIMIR,

MITROPOLIT AL CHIȘINĂULUI ȘI AL ÎNTREGII MOLDOVE