În căutarea răspunsului: Educația Religioasă a fi sau a nu fi?

Chiar dacă în majoritatea țărilor europene educația religioasă are un statul clar definit: fie este disciplină opțională sau obligatorie, este predată confesional sau non-confesional. Aceasta latură a educației și-a ocupat locul în fiecare dintre sistemele educaționale naționale ținând cont de tradiția istorică existentă și a relației dintre stat și confesiunile religioase.

Prezența acesteia în orarul școlar al elevilor a fost influențată de specialiștii în pedagogie, de membrii cultului religios și de viziunea populației față de educația religioasă, ceea ce pare a fi un caz mai special căci nimeni nu pune la îndoială sau consultărilor publice (sondajelor) necesitatea unor discipline școlare, la fel de vechi ca și  educația religioasă, cum ar fi matematica, geografia sau biologia. Astfel educația religioasă devine un subiect controversat, iar în cazul Republicii Moldova unde până și denumirea limbii (a denumirii disciplinei Istoria) a fost și (încă mai este) un subiect posibil de a fi suspus dezbaterilor publice, educația religioasă devine subiect al sondajelor populației.

În pofida dezbaterilor în societate și a sondajelor ce se fac la acest subiect, trebuie să cunoaștem că educația religioasă în Republica Moldova este studiată în baza Hotărârii de Guvern nr.596 din 2010 cu privire la predarea disciplinei opționale Religia și este predată confesional, fiind aprobate două curricula (2011): pentru cultul ortodox și pentru predarea creștinismului de rit evanghelic și adventist de ziua a șaptea; fiind predată în clasele I-IX.

Într-un studiu realizat de Centrul pentru Inovare Publică datele căruia au fost publicate cu titlul „Biserică și Stat” (2017) [[1], p.21-22] unul dintre subiectele de interes a fost educația religioasă în școală. Astfel „opinia dominantă – împărtășită de 74% dintre respondenți – preferabil ca religia să fie predată la școală. Doar 22% au ales opțiunea contrară, considerând că religia nu ar trebui predată în școală, iar 4% nu au știut sau nu au răspuns (NS/NR).” (Diagrama 17)

    „În ceea ce privește soluțiile posibile pentru eventuala implementare a predării religiei în școli, majoritatea cetățenilor ar prefera ca religia să fie o materie opțională (71%) și nu obligatorie (24%)”. În același timp, două treimi dintre respondenți (66%) optează pentru o soluție conservatoare, aceea ca elevii să studieze doar religia lor. Jumătate dintre respondenți (51%) consideră că religia ar trebui predată de preoți, pastori sau alte persoane cu statut religios (Diagrama 18) – model care de altfel și este implementat în cadrul sistemului educațional din R. Moldova, aceasta fiind studiată opțional și confesional, iar în ceea ce privește persoanele abilitate să predea acest curs, preponderent aceștia sunt slujitori ai cultului dar pot fi întâlniți și profesori de alte discipline școlare (istorie, limba română) care având competențele și cunoștințele necesare asigură predarea religiei în școală.

Cel mai recent sondaj, din martie 2025 – Barometrul iData, care explorează până și părerea cetățenilor privind denumirea „cea mai potrivită pentru obiectul de studiu care tratează istoria națională în școli” prezintă următoarea viziune în ceea ce privește educația religioasă în școală.

La întrebarea privind studiul disciplinei Religie în școală: 42,2 ar dori ca o asemenea disciplină să fie cu statut opțional, 32% din respondenți ar dori o disciplină obligatorie și 20,4% se declară contra studierii acesteia în școală. În pofida a ceea ce vrea să insinueze titlul articolului publicat de Infotag.md, precum că „Majoritatea moldovenilor se opun predării religiei la școală…” [[2]] putem constata contrariul – 42,2% din respondenți ar dori educație religioasă în școală însă cu statut opțional – adică, exact modelul existent la moment în școlile din Republica Moldova.

Comparând rezultatele celor două studii realizate la o distanță de 8 ani putem constata că procentul cetățenilor care sunt PENTRU studierea religiei în școală, rămâne constant 74% (anul 2017) și 75,2% (anul 2025) cu anumite precizări în ceea ce privește formatul în care această să se realizeze (obligatoriu/opțional), precum și procentul celor care sunt contra educației religioase în școală rămâne constant 22% în anul 2017 și 20,4 în anul 2025 (dacă interpretăm laicitatea școlii ca un răspuns contra educației religioase). În acest context trebuie să subliniem că  autorii sondajului (iData) au utilizat greșit noțiunea de laicitate, fiind și tendențioasă ori predarea religiei în instituțiile publice nu anulează caracterul laic al acestora, atâta timp cât aceasta se desfășoară în conformitate cu principiile constituționale privind libertatea de conștiință. Sistemele de învățat din România, Grecia sau Germania demonstrează că o școală poate rămâne laică chiar dacă religia este studiată în școală.

Cabinetul metodic al Mitropoliei Moldovei

[1] https://soros.md/wp-content/uploads/2023/03/Studiu_Biserica-si-Stat-in-RM.pdf

[2] https://www.infotag.md/populis-ru/323070/