În contextul incidentului baptismal de la Suceava

În ultimele zile foarte mulţi mi-au scris ca să-mi ceară părerea cu privire la recentul incident baptismal de la Suceava. Iniţial chiar nu voiam să scriu sau să comentez ceva, pentru că nu am nimic special de spus şi nici nu cred că fiecare chiar trebuie să se dea cu părerea. De ani de zile scriu despre botez şi aproape degeaba… Dar văzând că pozițiile se polarizează şi acest incident particular a devenit prilej de acuzații la adresa Bisericii, am zis să punctez pe scurt câteva idei:

1. Botezul ortodox se face în mod obligatoriu prin întreită afundare. Acest principiu nu se negociază, iar părinţii care se pretind ortodocși şi vor ca şi copilul lor să fie ortodox, ar trebui să ştie acest lucru şi să şi-l asume. Este cu totul altceva faptul că există mai multe modalităţi şi forme de a afunda candidatul la botez (şi despre asta am putea discuta în comentarii), dar regula în sine rămâne valabilă. Botezul prin turnare/stropire este recunoscut de Biserică doar în două cazuri, ambele de excepție şi acceptate doar în caz de urgență (pericol de moarte) şi anume: când nu este suficientă apă sau când candidatul, din motive grave de sănătate nu poate fi afundat (căci dacă poate, dar nu vrea, înseamnă că a greşit „ghişeul”!).

2. Din câte am putut eu să urmăresc, preotul de la Suceava a făcut botezul corect şi numai o abordare tendențioasă şi părtinitoare a acestui proces penal ar putea să-l declare vinovat. Încă nu am aflat cu claritate dacă părinţii l-au informat pe preot despre naşterea sa prematură şi problemele de sănătate pe care le avea! Dacă părinţii l-au avertizat pe preot despre toate acestea, iar el le-a ignorat, preotul riscă să fie condamnat pentru „omor din neglijenţă”, dar nicidecum „din culpă”. Numai cei îndrăciţi pot vorbi într-o asfel de situaţie despre un omor din culpă. Sau poate prin acest incident unii ar vrea să acopere culpa evidentă de la „Matei Balş”, în urma căreia au murit deja 11 persoane, printre care şi o călugăriţă!?

3. De ani de zile am tot ridicat câteva probleme legate de botez, care în continuare sunt neglijate atât de ierarhie şi preoţi, cât mai ales de „credincioşi”:

a) Abordarea magică a botezului, justificată prin tot felul de sperietori de genul că cei morţi nebotezaţi merg automat în iad; (nici măcar romano-catolii, care au inventat şi au promovat această idee, nu mai cred în ea şi au respins-o în mod oficial).

b) Obligativitatea catehezei înainte de botez, care conform Tradiţiei Bisericii ar trebui să înceapă abia la 40 de zile după naştere şi, care, la nevoie, poate dura până la 3 ani, dar nu mai puţin de 2-3 luni. Acest lucru în mod automat ar amâna un pic botezul şi i-ar da şi pruncului timp să se întremeze puţin… (A de vedea aici şi aici)

c) Situaţiile în care Biserica, din motive pedagogice, poate şi trebuie să refuze botezul (atunci când şi cum îl vor părinţii), amânându-l până când se întrunesc condițiile bimilenare ale Bisericii. Da, aţi citit bine! Şi cine nu este de acord, nu are de cât să abereze în disperare, până va ajunge să gândească şi să mărturisească ortodox cele legate de botez. La moment, prostiile care se spun despre botez, inclusiv de către unii preoţi, întrec cu mult învăţăturile ortodoxe sănătoase, pe care cei mai mulţi nu vor să le audă…

4. Cred că şi în cazul pruncului de la Suceava, botezul trebuia amânat câteva luni, iar dacă pruncul era în pericol de moarte şi amânarea nu era posibilă, atunci de ce apar pretenţii că el totuşi a murit? Am botezat şi eu vreo 4 prunci în incubator; bineînţeles prin stropire, că altfel nici nu se putea. Trei dintre ei trăiesc până astăzii şi sunt bine, iar unul a murit. Dacă mi-l aduceau la biserică şi nu-mi spuneau că acel prunc s-a născut prematur şi că are grave probleme de sănătate, poate că mă trezeam şi eu în aceeaşi situaţie ca şi preotul de la Suceava. Dar oare are preotul vreo vină în treaba asta? Nu trebuie mai degrabă consolat şi el, mai ales că moartea unui copil pe conştiinţă s-ar putea să-l coste pe preot chiar mai mult decât pe părinţii care au născut acel prunc?

5. Nu am citit tot ce au scris alţii cu privire la acest incident şi comentariile derivate, dar mai multe persoane mi-au atras atenţia asupra a două postări ale părintelui Savatie Baştovoi cu privire la acest caz. Cred că şi părintele Savatie este conştient şi nu se supără pe faptul că eu, nu totdeauna îi împărtăşesc ideile, aşa cum, şi el poate nu le împărtăşeşte pe ale mele. Dar în acest caz, ce am citit eu la părintele Savatie este corect şi ortodox. Oare toţi cei care au făcut facultăți, masterate şi doctorate aud prima dată că botezul copiilor este o excepţie (bineînțeles acceptabilă şi, în anumite cazuri, chiar lăudabilă, nicidecum eretică, cum spun neoprotestanţii), iar botezul adulţilor este regula? Chiar în aşa hal a ajus teologia românească ca să nu pricepem un lucru atât de simplu? Despre toate astea am scris şi eu cu ani înainte şi la fel am fost acuzat că aş desfiinţa nu ştiu ce dogme şi tradiţii. Acum însă sunt nevoit să mai repet o dată: cei care critică adevărata Tradiţiei Ortodoxă cu privire la botez, indiferent că sunt cu cruci sau chiar engolpioane la gât, sau doar cu smartphonul conectat la bârfele de pe facebook, ar trebui să lase o parte complexele şi părerile despre pretinsa lor ortodoxie, şi să mai pună mâna pe carte… Să ştiţi că face bine! Niciodată nu-i târziu să devii ortodox!

Sursa: https://www.teologie.net/