În dialog cu părintele Savatie Baştovoi despre vizita patriarhului rus Chiril în Moldova

Patriarhul Kiril a părăsit Moldova cu un mesaj de pace pentru moldoveni. A făcut apel la înţelegere între guvernanţi şi popor. Puncte tari și puncte slabe în agenda Patriarhului vazute de  părintele Savatie Baştovoi de la Manastirea Noul Neamț.

Europa Liberă: Părinte Savatie Baştovoi, cum aţi înţeles mesajele pe care le-a adus de la Moscova Întâistătorul bisericii ruse?

Savatie Baştovoi: „Mesajele nu au fost clare. Ele au prezentat o confuzie mai degrabă diplomatică decât o predică, prin aceea că, chiar de la bun început, Patriarhul ne anunţă că a venit să se roage pentru Moldova, de parcă rugăciunile făcute la Moscova nu ajung la cer, de parcă, atunci când te întâlneşti cu Vlad Filat, te rogi mai bine, când te

întâlneşti cu Şevciuk sau cu Leancă, sau cu alţi demnitari de stat te rogi mai bine şi pentru aceasta era nevoie să vină până aici. Alte declaraţii legate de vechimea ortodoxiei pe acest pământ, desigur, trezesc, cel puţin, un zâmbet de dezacord din partea oamenilor acestui pământ care îşi cunosc istoria… Şi faptul că 200 de ani de „ortodoxie moldovenească” se sărbătoresc la Căpriana, într-o mănăstire veche de 500 de ani este, cel puţin, straniu…”

Europa Liberă: Această chemare a Patriarhului pentru unitate, în spaţiul ortodoxiei ruse, înseamnă ce?

Savatie Baştovoi: „Această chemare este veche, este leit-motivul tuturor ieşirilor Patriarhului Kiril. Acest discurs răsună şi la Kiev, şi în Belorusia. El nu mai este deloc o noutate. Dimpotrivă, este atât de previzibil, încât nu face bine şi  nu poate întemeia o vizită de la care ne-am fi aşteptat la mai multe. Cu alte cuvinte, nu cred că scopul acestei vizite a fost clar şi cu atât mai mult nu cred că el a fost atins. Poate că de partea cealaltă, politică, se vor reuşi mai multe. De acolo nu am nicio informaţie şi nu le pot comenta.”

Europa Liberă: A trecut Nistrul şi unii au zis că ar trebui să i se atribuie şi un rol de mediator în reunificarea celor două maluri. Credeţi că a venit şi în acest scop?

Savatie Baştovoi: „Chiar eu am zis asta şi mi-ar fi plăcut să fie aşa. Pentru că eşecul politicienilor şi al tratativelor diplomatice este evident. Şi biserica, singura instituţie care, de altfel, se bucură şi de cea mai mare credibilitate în popor, are în Transnistria o episcopie, o reprezentanţă legală, canonică, aşadar, m-aş fi aşteptat ca această vizită să pună în discuţie, mai întâi de toate, unitatea poporului nostru care, iată, la Chişinău este pomenită, dar în Transnistria discursul capătă o altă turnură, din care înţelegem că poporul transnistrean este deosebit de poporul moldovenesc…

Chiar aşa sună binecuvântarea Patriarhului, la ieşirea din soborul central din Tiraspol. Când binecuvântează credincioşii, zice următoarele cuvinte: „Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă ajute, să binecuvânteze întreg poporul transnistrean, în persoana voastră”. Aşadar,  aceste jocuri de cuvinte m-au făcut să trăiesc această dezamăgire şi să constat că rolul de mediator, de împăciuitor între cele două maluri nu a fost asumat de Patriarh, de această dată, cel puţin.”

Europa Liberă: Credeţi că s-a pus la cale şi viitorul mănăstirii Noul Neamţ, acolo unde şi slujiţi?

Savatie Baştovoi: „Viitorul mănăstirii Noul Neamţ s-a pus la cale mai demult. Sfaturile pe care le au demnitarii de stat, afaceriştii, cât şi înaltele feţe bisericeşti, nu mai sunt astăzi un secret. Chiar azi a fost publicat un statut nou, secret, al mănăstirii Noul Neamţ, semnat de Mitropolitul Vladimir, prin care mănăstirea este subordonată autorităţilor din Transnistria, cu tot ce presupune legislaţia de acolo, specificându-se dintru început că monahii vieţuitori în această mănăstire sunt cetăţeni ai „republicii transnistrene”. Or, adevărul este altul. Noi nu suntem cetăţeni ai „republicii transnistrene” pentru că nu putem fi. Noi suntem cetăţeni ai Republicii Moldova, statul în care ne-am născut şi care are nişte obligaţii faţă de noi ca cetăţeni, iar noi avem nişte drepturi şi nişte obligaţiuni, la rândul nostru, în faţa acestui stat, ca buni cetăţeni şi creştini ce suntem.”

Europa Liberă: Ar fi un prim pas ca episcopia de Dubăsari şi Tiraspol să devină independentă?

Savatie Baştovoi: „Episcopia transnistreană de multă vreme manifestă o formă de independenţă faţă de Chişinău. Iar conferinţa episcopului Sava ţinută la Tiraspol, cu ocazia vizitei Patriarhului Kiril, întăreşte această afirmaţie a mea şi realitate pe care o constatăm, prin vorbele că mănăstirea Noul Neamţ, prin exprimarea nedumeririi că mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se în teritoriul canonic al episcopiei de Tiraspol, totuşi se supune Mitropolitului Vladimir. Adică episcopul Sava a făcut o diferenţă între Mitropolia Moldovei şi episcopia transnistreană şi nici măcar nu s-a ferit să vorbească de episcopia transnistreană la pachet cu administraţia transnistreană. Deci el specifică faptul că mănăstirea se află în teritoriul canonic al episcopiei din Tiraspol şi sub administraţia transnistreană, şi este nepotrivit şi strigător, din punctul lui de vedere, ca noi să ne supunem Mitropolitului Vladimir.

Or, statutul nostru, aprobat chiar de Sinodul de la Moscova, în 1992, ne întăreşte ca mănăstire subordonată direct Mitropolitului Vladimir, care este sfinţit arhimandrit al mănăstirii noastre, iar stareţul nostru, după ustavul Patriarhiei Moscovei, nu este nastoiateli, ci namesnic, ţiitor de loc, un fel de vicar al Mitropolitului în mănăstire, iar Mitropolitul însuşi este stareţ. Aşadar, s-a pus în discuţie o chestiune principială de viaţă bisericească a Mitropoliei Moldovei şi declaraţiile episcopului Sava sunt o instruziune în Mitropolia Mitropolitului Vladimir şi un atac direct şi obraznic la autoritatea Mitropolitului şi îndeobşte a Mitropoliei Moldovei.”

Europa Liberă: Şi dumneavoastră, cei de la mănăstirea Noul Neam, vă veţi conforma acestor realităţi?

Savatie Baştovoi: „Noi nu avem la ce să ne conformăm pentru că această hârtie nu este conformă statutului mănăstirii noastre. Prin rânduiala pe care o avem încă de la Cuviosul Paisie de la Neamţ, întărită de ucenicii marelui sfânt, prin venirea în aceste pământuri şi întemeierea Mănăstirii Noul Neamţ, toate hotărârile privitor la viaţa obştei se decid în sobor. Soborul fraţilor este un organ decizional important în viaţa obştei, fără de care nici stareţul şi nici măcar Mitropolitul nu poate lua decizii cu de la sine putere. Atât stareţul şi, de această dată, Mitropolitul întăreşte hotărârile soborului.

Or, consultarea soborului nu s-a făcut, documentul s-a semnat în secret şi era prevăzut şi adresat „Ministerului justiţiei” din Tiraspol. Şi nu am niciun motiv să cred că el nu a ajuns acolo, dat fiind vremea îndelungată care a trecut, de la semnarea acestui document. Prin urmare, acum este momentul să punem în discuţie existenţa însăşi a acestui document, cum a fost posibilă semnarea lui, de ce nu a fost consultată obştea şi să cerem socoteală şi informaţii exacte despre soarta lui de mai târziu: a fost el înregistrat la „Ministerul  justiţiei” sau nu şi care este condiţia de astăzi a Mănăstirii Noul Neamţ, în raport cu Mitropolia Moldovei, cu Mitropolitul Vladimir în persoană şi cu statul Republica Moldova ai cărui cetăţeni suntem cu toţii.”

Europa Liberă: După trei zile de aflare în Republica Moldova, putem spune că această vizită a Patriarhului rus Kiril a avut doar o semnificaţie religioasă sau totuşi a fost dominată politic? Fac trimitere la o spusă a Întâistătătorului bisericii ruse, care zicea că se roagă ca nimeni să nu poată cumpăra sufletul poporului moldovenesc. Oare să fie de vânzare sufletul acestui popor?

Savatie Baştovoi: „Eu mă rog ca această rugăciune a Prea Fericirii Sale să ajungă la cer şi aşa să rămână în veac! După cum şi blagoslovita lui gură a zis: „Nimeni să nu cumpere sufletul acestui popor”. Eu cred că aşa va fi.

Dar în ce măsură a prevalat politicul în această vizită cred că nu este nevoie să mai comentăm. Întâlnirile cu oamenii de stat care s-au făcut nu în incinta Mitropoliei, nu în curtea vreunei mănăstiri, ci în spaţiul acestor demnitari arată că Patriarhul i-a cercetat pe ei şi nu invers.

Dacă aş fi ajuns eu, prin vreo ciudată minune, consilier al Patriarhului, l-aş fi îndemnat să doarmă în mănăstire, nu în hotelul Rosia, să mănânce împreună cu fraţii, nu cu afaceriştii şi demnitarii de stat şi lacheii lor, să primească pe oricine la spovedanie, aflându-se în spaţiul canonic, într-o mănăstire, biserică sau reşedinţa mitropolitană sau chiar a episcopiei de la Tiraspol (de ce nu?), să îi primească acolo să vorbească cu ei, orice, chiar şi treburi strategice, dar să o facă din postura sa de Patriarh, de duhovnic. Şi, în acest caz, niciun fel de atac şi discuţii despre amestecul în politică nu ar fi fost îndreptăţit. Altminteri, întreg protocolul, traseul, bodyguarzii şi aşa mai departe, locul întâlnirilor – sunt întâlniri diplomatice, de afaceri, dar nu poartă un caracter bisericesc, religios.”

Europa Liberă: De ce aţi tirajat fraza pe care a rostit-o Patriarhul Chirilla Tiraspol: „Bogăţia nu-i face pe oameni fericiţi, dacă nu au o aşezare morală”?

Savatie Baştovoi: „Pentru că e o frază foarte potrivită momentului. Şi cred că, aşa cum scrie Scriptura: „Fiind arhiereu al acestui an, a prorocit.”

Valentina Ursu

Sursa: http://www.europalibera.org/