În Duminica a X-a după Cincizecime, PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit la Mănăstirea Curchi

Șovăiala ne înstrăinează de cele cerute, iar credința care are părtășie cu faptele arată că Domnul va face voia celor ce se tem de El, va asculta rugăciunile lor și îi va mântui. (Sfântul Simeon Stâlpnicul)

În a X-a Duminică după Rusalii, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Biserica centrală a Mănăstirii Curchi, înconjurat de soborul preoțesc al mănăstirii.

Evenimentul descris de Evanghelistul Matei (17, 14-23) este unul destul de cunoscut, această relatare se și citește în două duminici pe parcursul anului bisericesc: a patra din Postul Mare și a 10-a după Rusalii. Apostolii încercaseră să tămăduiască un lunatic, pe care tatăl său îl adusese la ei. Când a sosit Mântuitorul, omul I-a cerut ajutorul. Neputința cauzată de boală fusese secondată de neputința ucenicilor de a face ceva pentru bolnav. Mântuitorul a certat demonul, demonul a ieșit din copil și copilul s-a însănătoșit pe loc.

Neputința apostolilor de a‑l vindeca pe fiul lunatic a fost cauzată, potrivit cuvintelor Mântuitorului, de „puțina lor credin­ță”. Tocmai de aceea mustrarea pe care o rostește Mântuitorul se adresează și lor. Iar Sfântul Ioan Hrisostom, tâlcuind acest text, zice că mustrarea Domnului se adresează „tuturor iudeilor”. Așa înțelegem cuvintele Domnului Hristos: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi?” (Mt. 17, 18). După ce arată cauza neputin­ței lor de a săvârși minunea, Mântuitorul mai face o precizare, importantă și pentru noi, cei de astăzi: „Acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”. Deloc întâmplător, ci, dimpotrivă, paradigmatic și pedagogic: sunt armele cu care și Mântuitorul l‑a biruit pe satana, ispititorul, în pustiu.

 Rugăciunea și postul au valoarea lor excepțională în izbăvirea de demoni, tocmai pentru faptul că aceștia nu se pot exercita în aceste fapte ale ascezei creștine, postul și rugăciunea. „Și demonii cred și se cutremură” (Iacob 2, 19), însă ei nu se roagă niciodată și nici nu se smeresc prin post. Tocmai de aceea, postul și rugăciunea rămân armele care-i vor birui pe demoni până la sfârșit.

Sursa: https://manastireacurchi.md