În Duminica a XVI-a după Cincizecime PS Siluan, Episcop de Orhei, a liturghisit la Catedrala mitropolitană din Chișinău

„Să nu uite nimeni că este al lui Dumnezeu cu sufletul şi cu trupul, că depinde de Acela în toate clipele vieţii şi în toate cerinţele sufletului şi trupului. De aceea să se îndrepte către Dumnezeu ori de câte ori sufletul şi trupul simt o anumită nevoie…” (Sfântul Ioan de Kronstadt)

În Duminica a XVI-a după Cincizecime (a Pescuirii minunate), cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău.  Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.

 În această  Duminica aflăm despre acel moment înălţător, care devine prilej de chemare sfântă pentru Sfântul Apostol Petru şi cei împreună cu el, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, chemaţi de Mântuitorul Iisus Hristos ca să devină pescari de oameni, mai ales că întâmplarea se petrece la începutul vieţii publice a Domnului nostru Iisus Hristos şi nu este raportată decât de Sfântul Ev. Luca, iar sfântul Matei (4, 18-22) şi sfântul Marcu (1, 16-20) istorisesc chemarea primilor ucenici, dar fără pescuirea minunată.

Abundența peștelui pe care l-au prins pescarii nu le-a adus satisfacția unui succes inedit, ci îi umple de uimire și de spaimă. Ei realizează că, omenește, lucrul acesta era imposibil. De aceea, Simon ­(Petru) își întoarce privirea de la darul vânatului către Dăruitor. Simțind că se află în fața unei lucrări dumnezeiești, se descoperă neputincios în fața lui Iisus. Lumina dumnezeirii lui Iisus îl face să-și vadă propriile nepu­tințe și slăbiciuni, de aceea, în mod spontan, cere răgaz de pregătire, de vindecare: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!”.

Sa ne amintim mai des de cuvintele aceastea minunate ale lui Petru: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos (Luca 5, 8). Și când ne vom pune la rugăciune, să o facem în duhul acesta, stând cu blandețe la ușă, bătând cu mâna tremurandă în speranța că ne va deschide Domnul. Dacă nu ne va deschide, să fie pentru noi de ajuns și bucuria că-L cunoaștem, Îl iubim și Il căutăm. Să-I arătăm lui Dumnezeu adevărata noastra iubire, adevărata noastra credință, sinceritate și intenția bună a tendințelor noastre prin viata care sa faca pentru noi posibilă întâlnirea cu Domnul față către față și să auzim de la El glas îmbucurător, nu unul ce ne va aduce tristețe, ne îndeamnă mitropolitul Antonie de Suroj.

Sursa: https://manastireacurchi.md/