In Duminica a XXVII-a după Cincizecime, PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit la Mănăstirea Curchi

„Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi” (1 Tesaloniceni 5, 16-18)

În Duminica a XXVII-a după Rusalii, cea a Samarineanului milostiv, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

Minunea vindecării celor zece leproși este menționată numai în Evanghelia scrisă de Sfântul Luca (Lc. 17, 12-19). Nerecunoştinţa despre care ne vorbește fragmentul evanghelic din această Duminică, este un mare păcat. „Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?”, îl întreabă Mântuitorul pe leprosul care se întorsese ca să-I mulţumească. Hristos nu pentru Sine a cerut recunoştinţă de la cei zece leproşi, pentru ei înşişi, căci recunoştinţa le-ar fi fost lor de folos.

Evanghelia acestei duminici a fost și rămâne actuală. Împietrirea celor nouă, care nu s-au întors să-I mulțumească Domnului, ne caracterizează pe mulți dintre noi, cei care nu știm să mulțumim pentru toate darurile primite de la Dumnezeu.

Cea mai înaltă formă de recu­noș­tință este Liturghia trăită și simțită, învățând mereu din tainele ei, mulțumind lui Dumnezeu, după cum se și cântă la strană: Cu vrednicie și cu dreptate este a ne închina Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Momentul cel mai important al Li­tur­ghiei, la epicleză, surprinde treptele acestei re­cu­noștințe: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te bine­cu­vân­tăm, Ție Îți mulțumim Doamne și ne rugăm Ție, Dumnezeului nostru. Însă cei mai mulți dintre noi așezăm pe primul loc cererea de orice fel, grăbită, care de multe ori nu ne face bine. Biserica ne învață că mai întâi trebuie să înălțăm rugăciune de laudă, arătând că suntem recunoscători. Unul dintre Părinții Bisericii, spunea: Cei care nu mulțumesc sunt ca necuvântătoarele.

Sfântul Luca Luca al Crimeei ne spune că Hristos, când i-a vindecat pe cei zece leproși, știa că nouă dintre ei se vor arăta nerecunoscători, dar chiar și așa, i-a vindecat pe toți. Și-a revărsat mila nemărginită asupra tuturor – și vrednici, și nevrednici. Și-a dat viața și pentru păcătoși, și pentru nerecunoscători. EI a suferit pe Crucea de pe Golgota de dragul nostru, al tuturor, chiar și de dragul celor care L-au respins, care L-au dat la moarte.

Deși 10 s-au vindecat, doar unul și-a asumat efortul de a veni înapoi și de a mulțumi. Așadar, prin tot ceea ce facem, să ne îngrijim ca întrebarea pe care Mântuitorul o formulează: Dar cei nouă unde sunt?, să nu ne vizeze pe noi, ci mai degrabă, asemănându-ne celui singur, să ne încordăm atenția duhovnicească și să vedem cum Harul lui Dumnezeu lucrează minunat în tot cel care își manifestă disponibilitatea.

Sursa: https://manastireacurchi.md/