„În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase…” Denia Prohodului Domnului la Mănăstirea Curchi

„În mormânt, Viaţă/Pus ai fost, Hristoase
Şi s-au spăimântat oştirile în­gereşti,/Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

Dar cum mori, Viaţă,/Şi cum şezi în mormânt? / Şi împărăţia morţii Tu o zdro­beşti/Şi pe morţii cei din iad îi în­viezi?“ (Prohodul Domnului)

În seara Sfintei şi Marei Vineri din Săptămâna Patimilor, PS Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Sfintei Mânăstiri Curchi, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Slujba Prohodului Domnului în fața Sfântului Epitaf, în prezenţa obștii monahale.

Această denie de Vineri seara, numită și Utrenia Sâmbetei celei Mari este slujba înmormântării Domnului Hristos și de aceea are un caracter profund funebru. Momentul principal al acestei slujbe îl constituie Prohodul Domnului sau cântarea de jale pentru moartea și îngroparea Domnului.

Cele trei părţi ale slujbei ne arată şi mai deplin negrăita coborâre a Domnului, Care merge până la cele mai de jos ale iadului, unde se află omul căzut. E capătul cel mai de jos al pogorârii lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc. În timp ce Trupul se afla în mormânt, Domnul cu sufletul Se coboară în iad ca un Dumnezeu, sfărâmând porţile iadului şi eliberând pe cei legaţi.

La sfârșitul doxologiei mari, PS Siluan, Egumenul așezământului monahal, împreună cu preoții și diaconii mănăstirii, care au purtat Sfântul Epitaf, a făcut înconjurul bisericii, purtând în față felinare, prapori și lumânări aprinse.

Procesiunea tradițională de la sfârșitul Doxologiei simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului.  La sfârșitul acesteia, toți cei prezenți au trecut pe sub Sfântul Epitaf la intrarea în lăcașul de cult, care ulterior, a fost dus în Sfântul Altar și așezat pe Sfânta Masă. Aici, va rămâne în toată perioada pascală, până în ajunul sărbătorii Înălțării Domnului.

La final, Ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre jertfa Mântuitorului care reprezintă un act de ascultare şi de iubire, un act de mijlocire unică şi permanentă pentru fiecare dintre noi. Totodată Preasfinția Sa a menționat că deși pandemia cu care se confruntăm, este o grea încercare pentru întreaga omenire, ea ne oferă posibilitatea de a ne aduce aminte despre faptul că suntem muritori, și această viață trecătoare trebuie s-o folosim pentru a ne pregăti de veșnicie.

Sursa: http://manastireacurchi.md/