În timp ce merg pe valuri nu mă pot gândi la alte treburi

Invatatorul imi porunceste sa merg pe valuri. Imi cere credinta ca nu ma voi scufunda. Nu am voie sa ezit. Fiecare indoiala este un innec al vitalitatii ce ma mentine deasupra valurilor. Nu voi cauta formule stiintifice pentru a explica acest fenomen. Vreau doar sa ajung la El. Prin credinta, voi finaliza traseul. Ezitand, voi esua lamentabil. Un cliseu ieftin, la fel ca necredinta.

Nu voi privi spre valuri infricosatoare. Ma va apara si de rechinii ce ma inconjoara. Totul e in mintea mea. Acolo e centrul puterii. Ce comanda voi da: Renunta! Sau Continua! Nu ma voi simti prea bine daca voi despica firul in patru: cat de adanca e apa, cat de tare batul vantul. Nu sunt un luptator SWAT, deci, fara credinta, nu conteaza daca ma innec in trei sau in treizeci de minute.

Voi onora invitatia Prietenului. Acesta este testul dragostei mele: sa pasesc pe valuri, sa nu ascult huiduielile celor din jur, ce ma considera nebun, pentru ca ma incapatanez sa cred in Altceva decat in materie. Scandalagiii din jur imi fraudeaza increderea, cata vreme Invatatorul imi promite o mostenire necomestibila pentru viermi.

Trebuie sa pasesc pe valuri acum. Nu am timp de afaceri urgente sau de inca un SEGA Games. Atmosfera e incarcata: constiinta indoielnica creeaza o prapastie interioara. Ajutor! Nici un partener de afaceri nu imi intinde mana sa ma salveze. Mai mult, rad de mine! Fara Invatatorul, as fi fost mort de mult! Innecat in propriul egoism. Doar El are puterea absoluta de a imi reda viata, lumina, pacea, bucuria… credinta.

In timp ce merg pe valuri nu ma pot gandi la alte treburi. In timpul rugaciunii nu ma gandesc la facturi. In timpul Liturghiei nu ma gandesc la fotbal. In afara de credinta, tot restul mai poate astepta. Nu sunt irascibil cand mai ratez cate un pas, doar nu e o afacere. Am incredere deplina in Cel Ce este. Tin cont de sfaturile pescarilor-apostoli si ale tuturor corabierilor-sfinti. Unde duce mersul pe apa: e o excursie la rude. Acolo ma voi intalni cu verii si fratii mei, cu bunicii si stranepotii sfinti. Si ei au umblat pe apa. Altfel, nu ar fi putut ajunge Aici.

Nu pot umbla pe apa cu o credinta second-hand, frumos ambalata, care imi creeaza o imagine doar. Imaginea strica, infatueaza. Autenticitatea mantuieste, recupereaza, imbucura, invesniceste.

***

Nu sunt un pion. Sunt un umblator pe mare. Nu sunt inutil, sunt slefuit pentru vesnicie. Iarta-mi scufundarile, Invatatorule! Iarta-mi tradarile. Daruieste-mi indrazneala credintei si mirul fericirii. Nu m-am innecat: spovedania m-a resuscitat.

Sursa lumeacredintei.com