În ziua prăznuirii Sfintei Fericitei Agafia, Episcopul Ioan al Sorocii a liturgihsit în Catedrala mitropolitană din Chișinău

În ziua prăznuirii Sfintei Fericitei Agafia de la Cușelăuca, 22 iunie 2022, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului VLADIMIR, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului” din orașul Chișinău.

Sfânta Cuvioasă Maică Agafia și Sfântul Ierarh Gavriil Bănulescu-Bodoni, care între din 1813 până în 1821 a condus eparhia de Chișinău și Hotin, sunt până în prezent singurii Sfinți canonizați de Biserica Ortodoxă din Moldova. De o cinstire locală se bucură cuviosul Macarie de la Mănăstirea Saharna.

Drept dată de pomenire a Sfintei Cuvioase Agafia a fost stabilită ziua trecerii sale la cele veșnice 9 (22) iunie, dar tradițional Cuvioasa este pomenită și pe 24 septembrie, în ziua în care a fost canonizată. Cuvioasa Agafia s-a născut în anul 1819, în satul Păsățel, în regiunea dintre Nistru și Bugul de Sud, în familia creştinilor Ioan şi Eudochia Maranciuc. Odată soţii Maranciuc au pornit în pelerinaj spre Lavra Peşterilor din Kiev, lăsând-o pe micuţa Agafia în grija rudelor. La câteva zile după plecarea părinţilor, micuţa Agafia se porneşte singură în pelerinaj spre Kiev. Fiind în drum spre Lavră, în întunericul nopţii, copila cade într-o fântână pustie şi adâncă, traumatizându-şi grav ambele picioare. În această fântână copila a petrecut trei ani, supraviețuind în chip minunat. Ea a fost găsită peste 3 ani de un baci evlavios, pe nume Dimitrie. Odată, pe când îşi ducea turma în câmpie, a auzit o melodie îngerească care venea din fântână. Astfel a fost descoperită Agafia. Baciul a scos-o din fântână şi a dat de veste părinţilor. Părinţii, văzând că ea nu poate să meargă, au pus-o într-un cărucior şi au dus-o acasă, se arată într-o descriere a vieții Sfintei Cuvioase Agafia.

Petrecând tot timpul în rugăciuni, Agafia a suferit dureri şi boli. Prin această suferinţă şi răbdare în tăcere, Dumnezeu a învrednicit-o cu darul facerii de minuni. La patul ei de boală se adunau mulţi nenorociţi şi sărmani, cărora Agafia, cu sfatul şi rugăciunile sale curate, le uşura suferinţele.

Venind la Cușelăuca, Agafia a trăit în mănăstire 42 de ani, timp în care nu s-a ridicat niciodată din pat din cauza bolii, n-a schimbat legea călugărească şi a servit drept exemplu tuturor maicilor din mănăstire. Ea a suferit şi boli, şi amarul vieţii, şi alte greutăţi, pentru care a fost înzestrată de Dumnezeu cu darul înaintevederii. Ea a prevăzut înflorirea şi apoi decăderea vieţii mănăstirii, ceea ce s-a şi întâmplat în anii prigoanei comuniste, când miliţia sovietică a închis bisericile, a naţionalizat pământurile mănăstireşti, iar pe măicuţe le-a pus să lucreze în colhoz.

În ultimele luni din viaţa sa Fericita Agafia îi îndemna pe toţi să-şi ducă crucea vieţii cu linişte şi pocăinţă. În data de 9 iunie 1873, Agafia s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului. Martorii istorisesc că după ce a primit Sfînta Împărtăşanie, faţa Agafiei lumina cu o lumină neobişnuită.

Sfântă Fericită maică Agafia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sursa: https://ioanmosnegutu.info/