Internetul – păcat sau binecuvântare?

„…dacă vom ajunge să ne cunoaştem, să ne iubim, să ne urâm, să ne căsătorim, să ne înmormântăm doar prin internet, atunci într-adevăr ne vom înstrăina cu desăvârşire unii de alţii…”

Mitr. Bartolomeu Anania

Societatea contemporană ne pune la îndemână mai multe instrumente tehnologice, care pot fi apreciate ca fiind bune sau rele însă în esenţa lor nici un lucru nu poate fi rău atât timp cât ajută omului. De când internetul a apărut în fiecare casă, viaţa s-a schimbat semnificativ. Acum, folosind reţeaua mondială putem cumpăra produse nu într-un magazin, citi cărţi nu într-o bibliotecă, privi filme nu în sălile de cinema şi comunica cu oamenii fără a ieşi din casă. Internetul a oferit oportunităţi enorme, dar a luat ceva în schimb? Desigur că un lucru ne influenţează în măsura în care noi îi permitem acest lucru. Astfel că în cadrul unei conferinţe Mitropolitul Ilarion Alfeev[1], fiind întrebat despre faptul că internetul, telefonia mobilă sunt o armă în mâna celui viclean, a răspuns că atât calculatorul cât şi internetul pot fi pentru mulţi o sursă de unde vine ispita, fiind o cale către lucrurile interzise, deoarece internetul – este spaţiul, care nu este controlat de practic nici o normă morală. Dar în acelaşi timp, noi putem citi Biblia, operele Sf.Părinţi, putem privi emisiuni religioase sau putem alege să privim lucruri indecente, aşa că, la fel cum în lumea reală, la fel şi în cea virtuală, omul alege pentru sine ceea ce el consideră că îi este necesar. Doar că în lumea virtuală omul mai poate exista şi sub anonimat ceea ce-i permite să expună ideile pe care poate nu le-ar fi expus în realitate niciodată.

Într-un comunicat al Bisericii Ortodoxe Române[2], sunt expuse câteva recomandări cu privire la utilizarea Internetului, astfel că Biserica recomandă „echilibru, discernămînt şi luciditate” în folosirea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării, pentru „a distinge între bine şi rău şi pentru a cultiva ceea ce este ziditor şi mântuitor”.

Biserica atenţionează, însă, că lumea virtuală a Internetului poate să influenţeze în mod negativ relaţiile interumane, prin utilizarea fără responsabilitate a libertăţii de acces, poluarea informaţională, posibilitatea controlului şi supravegherii persoanelor, terorismul digital sub masca anonimatului şi manipulare ideologica. De asemenea, utilizarea excesivă a Internetului expune la pericolul înstrăinării, izolării şi existenţei paralele într-o lume virtuală, ruptă de realitate, cu consecinţe grave asupra comportamentului social.

În acelaşi timp, Biserica utilizeaza şi ea mijloacele moderne de comunicare, inclusiv Internetul, în lucrarea sa pastoral-misionara, social-filantropică, cultural-educaţională şi administrativă deoarece acestea sunt instrumente de lucru rapide şi eficiente.

Unii afirmă totuşi că internetul este rău, numindu-l chiar şi cu termenul de „infernet”. „Internetul a pornit de la nevoia de-a face o bibliotecă enormă, la care să aibă acces cât mai mulţi oameni… A oferit un fel de nivelare pe plan informaţional. E adevărat că îţi dă internetul şi materiale creştine. Problema e că oamenii, prin internet, nu au devenit mai iubitori nici de spiritualitate, nici de cultură, ci au devenit consumatori de informaţie neutră sau chiar consumatori de informaţie negativă. Cred că în procesul de spălare a creierelor, în procesul de modelare după înţelepciunea lumii acesteia, internetul va lua locul televizorului. Eu nu zic acum că înţelepciunea lumii acesteia era mai bună sau mai rea fără internet. Nu! Ci doar spun că internetul a fost un mijloc neutru, dar prin care s-a promovat ceva rău. Nu e doar portavocea multiculturalismului, e şi portavocea sincretismului, a mentalităţii iubirii de păcate… Şi cred că ne vom pierde identitatea în măsura în care ne vom îneca în această mare a internetului, pentru că nu ştim să tăiem pâinea informaţiei cu cuţitul internetului. Cred că ne tăiem şi unghiuţele şi degeţelele cu acest cuţit.”[3] Cred că cea mai mare problemă nu e internetul ci discernământul cu care-l folosim, după cum spune şi Sf.Ap. Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”[4] În măsura în care suntem noi administatorii internetului şi nu invers, „stăpân al internetului cred că eşti doar atunci când iei tot ceea ce-ţi trebuie, când îţi trebuie şi cât îţi trebuie.” „Vreun stăpân al internetului, care să fie sincer cu el însuşi şi să poată zice: „N-am luat nimic de pe net mai mult decât mi-a trebuit, şi n-am luat nimic din ce nu mi-a trebuit”, nu cunosc. Nu neg că există. Or exista vre-o cincizeci de oameni care, în pustia secolului XXI, navighează pe internet numai ca să scoată predicile părintelui Cleopa şi cine ştie ce material despre vreo nouă minune a Maicii Domnului de prin Grecia sau cine ştie de pe unde. Prieteni ai internetului cunosc foarte puţini. Prieteni, în sensul că vor să fie stăpâni ai internetului, adică să ia numai ce le trebuie, dar uneori s-au mai uitat, de oboseală, de tristeţe, din cauza unor decepţii sentimentale, din melancolie şi la chestii nefolositoare pe internet…”[5] Din toate acestea şi din spusele Sf. Ap. Pavel: „ … nu vă mă voi lăsa biruit de ceva …” – transpune patima internetului sau dependenţa de internet în particular precum şi cea de calculator în general, problemă foarte actuală pentru societatea contemporană.

Veaceslav Iordachescu

[1] http://www.pravmir.ru/mitropolit-ilarion-alfeev-smert-internet-nominalnoe-hristianstvo/

[2] http://www.ziare.com/social/biserica/biserica-recomanda-intelepciune-in-utilizarea-internetului-1136521

[3] „Problemele tinerilor” Danion Vasile, Ed.Cartea Ortodoxă, 2008, pag.91;

[4] I Corinteni 6:12;

[5] „Problemele tinerilor”, Danion Vasile, Ed.Cartea Ortodoxă, 2008, pag.93;