INTERVIU / Protoiereu Vladimir Zagoreanu: “În ziua hirotoniei, sufletul meu şi-a găsit liniştea…”

“În dialog cu slujitorii Bisericii” – rubrică în care ne propunem să discutăm săptămânal cu cei mai activi preoți din cadrul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova.

Astăzi, adresăm 7 întrebări părintelui protoiereu-mitrofor Vladimir Zagoreanu, parohul bisericii cu hramul Acoperământul Maicii Domnului din satul Stejăreni, raionul Strășeni.

Părinte Vladimir, când aţi simțit chemarea de a vă dedica slujirii lui Dumnezeu?

Din spusele părinţilor, încă de mic aveam un comportament foarte retras. Provin dintr-o familie numeroasă cu 13 copii, toţi se jucau diferite jocuri, dar eu răsfoiam cărţile din biblioteca familiei, unde aveam şi Biblia pentru copii, cu ilustraţii pe care o am şi acum şi deja fiul meu citeşte din ea.  Pe când am început să citesc, deja învăţam rugăciuni pe de rost. Locuind în preajma Mănăstirii Căpriana, încă de la vârsta de 9 ani am vieţuit în Mănăstire ca ascultător.

Ați fost student, cum caracterizaţi anii dumneavoastră de studenţie?

Mai târziu am mers la studii. Întotdeauna mi-a plăcut să citesc şi să cânt în Biserică. Liturghia o ştiam în întregime de la 12 ani. Am devenit preot în 2007, la data de 7 octombrie.

Am fost o perioadă preocupat în domeniul muzicii.  Am avut şi succese mari, fiind solicitat la diverse măsuri muzicale, am reuşit chiar să înregistrez şi un capital financiar. În același timp, am încercat să mă manifest şi în alte domenii, dar nu mă simţeam împlinit. Când prin Mila lui Dumnezeu am fost hirotonit, sufletul meu şi-a găsit liniştea.

Ce greutăţi aţi întâmpinat în primii ani de slujire în calitate de paroh?

Chiar din ziua hirotoniei m-am confruntat cu mari greutăţi, deoarece am fost trimis prin Decret Mitropolitan într-un sat foarte mic unde nu a existat niciodată Biserică, şi Ierarhii ştiau că nu numai Biserică, dar nici capătul de lumânare ce rămâne în sfeşnic nu era în acel sat.

Prin urmare era nevoie de propăvăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în aceste locuri. Din start am luat o casă în chirie, am amenajat un mic paraclis în interiorul acesteia. Din acel moment am început Sfânta Liturghie, deoarece se simţea  cu desăvârşire lipsa vieţii duhovniceşti în comună. Paralel mi-am pus scopul de a construi o Biserică şi să dau tot ce am pentru a o ridica, inclusiv şi bunuri materiale în amintirea tatălui meu care a decedat fiind lovit pe o trecere de pietoni la vârsta de numai 53 de ani. Am procurat un teren în mijlocul satului, lângă şcoală.  Am purces la documentare şi proiectarea Bisericii.  Cu multe greutăţi şi ispite în 5 ani am început slujbele în noul sfânt locaş. Dacă să relatez amănunţit cât de greu am ajuns la etapa actuală ar trebui să scriu câteva volume.

Ce atitudine aveţi despre implicarea preoţilor în activităţi filantropice?

În primul rând preoţii care sunt lumina lumii şi sarea pământului să fie un prim exemplu. De fapt de la începuturi Biserica a fost un prim refugiu pentru persoanele nevoiaşe. Mă bucur nespus de mult şi apreciez pozitiv implicarea confraţilor mei în diverse proiecte filantropice şi de susţinere a celor nevoiaşi. Cred că aceasta este una din ascultările primordiale a preoţilor şi unica poruncă Sfântă dată de Mântuitorul Hristos de a sluji oamenilor prin jertfirea de sine zicând „Nu am venit ca să-mi slujească, ci ca să slujesc.

Cum apreciaţi implicarea unor slujitori ai Altarului în politică?

Menirea preotului este să-i slujescă lui Dumnezeu şi să ajute oamenii. Să nu se implice în polemici şi discuții inutile, mai ales în politică. Unui slujitor al Domnului nu-i stă bine de a susţine un politician sau altul. Preotul este unul pentru toţi și nicidecum motiv de divizare a poporului pe criterii politice, ori etnice.

Ce sfaturi, sugestii aţi oferi tinerilor care pe viitor ar dori să facă studii teologice?

Foarte mare este Harul preoţiei, dar pe cât de mare este răsplata, pe atât de mare este şi responsabilitatea. Îndemn tinerii să trăiască în Hristos şi cu Hristos. Da, tinereţea este frumoasă şi trebuie trăită, dar numai cu frică de Dumnezeu. Iar tinerilor care doresc să studieze Teologia, să ştie din start că nu trebuie neapărat să devină preoţi. Este bine să cunoşti, să studiezi, dar preoţia este o chemare. „Mulţi sunt chemaţi dar puţini aleşi”  Eu sunt ferm convins că preoţii sunt aleşi încă din pântecele maicii lor.

Este necesar ca Biserica să pătrundă mai mult în mediul on-line, pe reţelele de socializare. Are nevoie Biserica să se modernizeze?

De ani buni împreună cu mai mulți confrați slujitori folosim rețelele sociale în slujba Bisericii. Partea cea mai importantă nu este deschiderea unui cont, asta se poate face într-o clipită, pe Facebook, Instagram, Twitter, Odnoklasniki, oriunde. Important este mesajul pe care îl transmiţi, limbajul pe care îl foloseşti.

În societatea în care trăim, avem nevoie de un mesaj actual, care să apropie tinerii de Biserică. Munca cea mai grea pentru Biserică este să găsească un limbaj adecvat pentru tinerii de astăzi, pentru lumea în care noi trăim.

Vă mulţumesc pentru posibilitatea de a mă expune, şi să trăim numai cu Dumnezeu. Să fim prieteni cu Dumnezeu. Când ne privim dimineaţa în oglindă să nu ne fie ruşine de noi înşine.

interviu realizat de Dorin Hadârcă, student anul III, Jurnalism.