ÎPS Tit Simedrea – 130 ani de la nașterea marelui ierarh

ÎPS Tit Simedrea – Arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei (1940-1945)

Astăzi se împlinesc 130 ani de la nașterea marelui ierarh

         Viitorul Mitropolit s-a născut la 4 septembrie 1886, în comuna Naipu, județul Giurgiu (fostul jud. Vlașca), primind la botez numele de Teodor. După absolvirea claselor primare a urmat învățătura teologică la Seminarul ”Nifon Mitropolitul” și la Facultatea de Teologie din București. La 19 septebrie 1907 a fost hirotonit preot ,slujind cu multă dăruire în parohiile Prunaru, jud. Teleorman, apoi la Blejești, jud. Vlașca și Movila-Periș, jud. Ilfov[1].În perioada 1916-1920 îndeplinește funcția de confesor militar, fiind înrolat voluntar în armată în timpul Primului Rîzboi Mondial.
În 1921,preotul Teodor Simedrea este numit slujitor la biserica Sf. Nicolae Tabacu din București, unde își desfășoară activitatea până în momentul numirii sale de director al Cancelariei Sf.Sinod și slujitor la Catedrala Mitropolitană (1923- 1925). În anul școlar 1922-1923 a fost trimis pentru completarea studiilor la facultățile de teologie din Montpellier și Paris. Reântors în țară, întucât era văduv de mai bine de zece ani, la 24 aprilie 1924, a fost tuns în monahism cu numele Tit.
Pe lângă îndatoririle ce le avea în calitate de slujitor la Catedrala Mitropolitană și director al Cancelariei Sf. Sinod, la cererea chiriarhului său, a patriarhului Miron Cristea, a preluat și munca de redactor al publicației Apostolul, curierul Arhiepiscopiei Bucureștilor. Datorită meritelor sale, în sesiunea de toamnă a anului 1925, Sf. Sinod îl alege pe arhimandritul Tit, Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titlul Târgovișteanul. A fost hirotonit arhiereu în ziua de Buna Vestire, la 25 martie 1926.[2]Tot în acest an a fost numit de către Sf. Sinod în funcția de director al Institutului Biblic și de misiune, director și profesor la Academia de Muzică bisericească din București, secretar de redacție la revista Biserica Ortodoxă Română. A fost președinte al mai multor asociații misionare printre care și a Asociației Studenților Creștini din România.[3]
În iunie 1926, Sf.Sinod îl alege pe episcopul Tit Târgovișteanul în funcția de director general al Institutului Biblic de Misiune. Această instituție avea un comitet de editură care se ocupa cu cercetarea și avizarea manuscriselor și traducerilor primite pentru editare. Erau editate Noul Testament și Sf. Scriptură, literatură patristică în traducere românească, cărți de ritual, scrieri teologice cum și alte lucrări cu conținut religios-moral.
Prin vizitele pastorale a cercetat multe localități, a sfințit biserici, a ținut conferințe, a participat la multe solemnități cu caracter religios, la multe ședințe ale instituțiilor cu menire socială. Ca delegat al Patriarhului a condus lucrările Adunării eparhiale și ale Consiliului eparhial. A primit însărcinări de la Sf. Sinod, ca delegat al Patriarhului și reprezentant al Bisercii Ortodoxe Române să participe la mai multe evenimente ecumenice și panortodoxe, desfășurate la: Lausanne (1927), Constantinopol și Sofia (1928), Muntele Athos (1930), Oxford (1937).[4]Un merit deosebit al P.S.Tit, în urma vizitelor de la Constantinopol și Sofia, a fost soluționarea ”schizmei bulgare”, când Antim I al Vidinului, în 1872 a proclamat autocefalia Bisericii Bulgare fără acordul Patriarhiei Constantinopulului și a fost declarată schizmatică. Despre importanța medierii delegatului patriarhal avea să menționeze teologul bulgar Ștefan Zankow într-o scrisoare de la 7 august 1928, adresată Patriarhului Miron Cristea.[5]Cunoștea la perfecție elina, latina, franceza, engleza, germana, se orienta cu îndemânare în greaca modernă, rusa și slavona.[6] A publicat mai multe lucrări și studii.
După alegerea P.S. Visarion Puiu în funcția de Mitropolit al Bucovinei, în decembrie 1935, conducător spiritual al Episcopiei Hotinului devine P.S.Episcop Tit Simedrea. În perioada de patru ani și jumătate de păstorie arhierească în Episcopia Hotinului, P.S.Episcop Tit a continuat activitatea desfășurată de predecesorul său, în direcția misionară, culturală și constructivă, ridicând la nivel înalt pastorația și misionarismul clerului. În afara de opera gospodărească, în care s-a dovedit păstrător și continuitor al înaintașului său, a contribuit la dezvoltarea învățământului din eparhie, prin îndemnul preoților ca să dea tot sprijinul educației premilitare și străjeriei tineretului, prin susținerea cursului de religie din școlile primare de către preoți și dezvoltarea atât pe plan material cât și intelectual a învățământului din școlile eparhiale. Prin purtarea de grijă a P.S.Sale a fost înființat la Bălți un liceu-seminarial, unde să se pregătescă viitorii preoți ai eparhiei. Au fost editate cârți ziditoare de suflet, foi duminicale, Buletinul Oficial Episcopia Hotinului la care se adaugă și revista eparhială Însemnări Creștine, apărută prin aceeași purtare de grijă a ierarhului.
Devenind vacant Scaunul de Mitropolit al Bucovinei, în urma retragerii Î.P.S.Mitropolit Visarion Puiu din această funcție, la 13 iunie 1940 a fost convocat Colegiul Electoral Bisericesc în vederea alegerii unui alt arhiereu titular. Și-au exprimat votul 156 de membri dintre care 103 au votat pentru candidatura Episcopului Tit Simedrea al Hotinului. Sf. Sinod fiind convocat în aceeași zi a validat alegerea și a hotărât să se înainteze formele legale pentru confirmare și investirea în funcție a P.S.Tit Simedrea în funcția de Arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei.[7]
La 28 iunie 1940 trupele sovietice intră în Basarabia, Bucovina de nord și ținutul Herța. În aceeași zi s-a început evacuările din Basarabia și Bucovina de nord. Împreună cu administrația civilă și militară românească s-au retras peste Prut un număr mare de populație. Datorită acestor împrejurări, în iulie 1940 P.S.Tit Simedrea, până la confirmarea și investirea în funcție, a fost numit locotinent (locțiitor) de mitropolit al Bucovinei. Reședința Mitropolitului Tit în perioada de ocupație a Cernăuțului se afla la Suceava.
A fost investit în funcția de Mitropolit al Bucovinei la 13 martie 1941. După eliberarea nordului Bucovinei, la 25 iulie 1941 Î.P.S.Tit vine la Cernăuți pentru a lua în primire reședința mitropolitană. A făcut un apel către preoții eparhiei ca să se întoarcă la parohiile lor pentru a relua activitatea bisericească. Dintre cele 182 de parohii eliberate din nordul Bucovinei 18 biserici erau deteriorate. În stare avariată era și catedrala din Cernăuți dar cel mai mult au suferit o parte din clădirile mitropolitane, Facultatea de Teologie, Internatul teologic, Școala de cântăreți și biserica seminarială.[8]
Până la sfârșitul anului 1943  a fost refăcută Catedrala din Cernăuți și au fost repuse în funcțiune toate bisericile. Din îndemnul ierarhului au fost organizate în centrele județene ale Bucovinei mai multe conferințe generale preoțești. Î.P.S.Tit a întreprins mai multe vizite canonice. Numai în vara anului 1943 au fost vizitate 30 de biserici din eparhie.[9] Într-o dare de seamă de la 12 aprilie 1942, se scria despre situația Bisericii din Bucovina care era următoarea: Mitropolia cuprindea 10 protopopiate; 335 parohii, dintre care 182 eliberate în iulie 1941; 324 biserici parohiale și 58 filiale; 31 capele și 15 biserici care se aflau în reconstrucție. Cu ajutorul autorităților, în perioada 1941-1942, au fost refăcute 117 biserici și construite 7; au fost reconstruite 32 de case parohiale și construite 10. Personalul bisericesc din Mitropolia Bucovinei se przenta în felul următor: 429preoți dintre care 58 ucraineni ; 6 diaconi și 371 cântăreți. Au fost hirotoniți 28 de tineri toți licențiați în teologie.[10]
Bugetul Mitropoliei Bucovinei se compunea din venituri proprii și din contribuția Fondului Bisericesc, care era compus din mii de hectare de pădure, terenuri agricole, iazuri, cariere de piatră, mine de unde se extrăgeau diferite minereuri, stabilimente balniare ș.a. Potrivit Decretului- Lege din iunie 1940, administrarea Fondului Bisericesc din Bucovina prevedea o dependență directă de Ministerul Agruculturii. Conștientizând că se urmărește trecerea averilor bisericești în proprietatea statului, Î.P.S.Tit a făcut numeroase demersuri către Conducătorul Statului, Ministerul Cultelor și Sf. Sinod pentru a îndrepta această situație.[11]La 5 aprilie 1943, Guvernatorul Bucovinei , C.Calotescu scria: ” Î.P.S.Tit, Mitropolitul Bucovinei fiind primit în audiență la Domnul Prim Ministru mi-a transmis, din partea D.Prim Ministru indicația de a întocmi un proiect de Decret- Lege în legătură cu administrarea Fondului Bisericesc din Bucovina”.[12]Problema administrării Fondului Bisericesc nu a fost rezolvată până la capăt nici până în anul 1944. Dar potrivit aceluiași Decret-Lege care era în vigoare, conducerea și administrarea Fondului era încredințată de către Ministerul Agruculturii unei Eforii al cărei președinte era Mitropolitul Bucovinei.[13] Astfel Mitropolitul Tit avea posibilitatea să urmărească ca veniturile Fondului să fie distribuite potrivit prevederilor. Mitropolia avea un buget propriu, fără nici o contribuție din partea statului. Din bugetul mitropoliei erau plătiți clericii și personalul civil, se alocau mijloace și pentru alte cheltuieli prevăzute, cum ar fi construcții de biserici și case parohiale, întreținerea Școlii de cântăreți și a Internatului teologic, acoperirea cheltuielilor legate de bunul mers al așezămintelor culturale și bisericești ș.a.[14]Se acordau ajutoare nevoiașilor. Clerul activa în comitetele de patronaj, Crucea Roșie, cantinele școlare și Comitetele comunale de ajutor. Mitropolia și clericii ei și-au dat concursul la subscrierea pentru ” Ajutorul de iarnă”, ” Împrumutul reântregirii”, ”Darul Ostașului” și ajutorarea familiilor luptătorilor de pe front. Mitropolia a pus la dispoziție ostașilor răniți stabilimentele Fondului Bisericesc de la Vatra Dornei, unde a fost înființat un spital militar.[15]Din bugetul Mitropoliei se acordau burse pentru elevi și studenți, se acordau ajutoare pentru instituțiile culturale și de binefacere, pentru sărmanii de obște și pentru diferite scopuri de binefacere.[16] Bunul mers și jerfele făcute de Mitropolia Bucovinei în perioada grea de război se datorează stăruințelor ierarhului de a împlini misiunea de arhipăstor. Se bucura de o mare apreciere din partea clerului și a credincioșilor pe care îi păstorea, nu din respectul pentru rang, ci pentru faptele sale. Prezentând situația Bisericii din Bucovina, Î.P.S.Mitropolit Tit scria :” Am reânceput o viață bisericească nouă, continuăm cu mai multă râvnă, cu mai mare dragoste și cu sentimente pline de avânt pentru slujba Domnului Hristos și pentru înălțarea și susținerea neamului.”[17]
Cu aprobarea Mitroplitului Tit în satele locuite preponderent de ucraineni a fost permisă oficierea slujbelor religioase în limba slavonă.[18]Potrivit unor documente de arhivă, Mitropolitul Bucovinei a fost și un salvator al evreilor în timpul războiului. În urma vizitei președintelui Federației comunităților evreiești la palatul mitropolitan în octombrie 1941, Î.P.S. Tit a intervenit la autoritățile de stat pentru a opri deportările evreilor din Bucovina în lagărele din Transnistria. Cu acordul mitropolitului o familie de evrei compusă din cinci persoane a fost ascunsă de către consilierul mitropoliei, pr. Gh. Rusu în subsolurile reședinței mitropolitane din Cernăuți, vreme de aproape doi ani. Astfel, preotul Rusu cât și ierarhul și-au riscat viața fiindcă, potrivit ordonanței din octombrie 1941, cei care ascundeau evrei sau îi ajuta să fugă erau pedepsiți cu moartea.[19]
În afară de conferințele religioase organizate de cercurile misionare și pastorale ale eparhiei au fost organizate la Palatul Cultural din Cernăuți, conferințe pentru intelectuali. Au conferențiat profesori universitari, teologi și preoți tratând chestiuni din domeniul cunoștințelor religioase și bisericești.
Din cauza apropierii liniei frontului, în luna martie 1944, s-a început operațiunea de evacuare a Bucovinei. Mitropolitul Tit și o parte din personalul Centrului eparhial s-au retras la Suceava, apoi la Vatra Dornei. În lunile de vară a vizitat aproape toate parohiile eparhiei din teritoriul neocupat. Toate din județul Câmpulung și o parte din sudul județului Rădăuți, alcătuind 59 de parohii cu 39 de preoți care nu se evacuaseră.[20] În urma evenimentelor ce au urmat, la sfârșitul anului 1944, Mitropolia Bucovinei alcătuia puțin mai mult de un sfert din fosta eparhie, având reședința la Suceava. La 31 ianuarie 1945, Î.P.S.Tit și-a depus demisia din funcția de Mitropolit al Bucovinei și s-a stabilit la București. A continuat să-și exercite funcția de membru al Comitetului de administrare și editură al Institutului Biblic și de Misiune. În 1950, în urma hotărârii Sf. Sinod, se stabilește la schitul Darvari din București pentru a săvârși slujbele bisericești în duminicile și sărbătorile de peste an. Iar în 1956, după pensionare, se retrage la mănăstirea Cernica de lângă București dedicâdu-se studierii vechii culturi și Istoriei Bisericii românești.[21]Lucrările și studiile Î.P.S.Sale au fost publicate în mai multe reviste teologice.
La 9 decembrie 1971, Mitropolitul Tit Simedrea trece la cele veșnice. Slujba înmotmântării a fost oficiată în ziua de 11 decembrie de un sobor de arhierei și preoți, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica.
S-a bucurat de o mare apreciere a păstoriților din eparhiile Hotinului și a Bucovinei pentru faptele sale pline de realizări. Mitropolitul a lăsat posterității mai multe lucrări și stidii care rămân a fi opere de referință pentru cercetători. Se simte până în prezent lipsa unei ediții de opere și a unei monografii fiindcă, despre acest mare ierarh s-a scris foarte puțin.

Protoiereu Ioan Lisnic

[1] Arhim. Policarp Chițulescu, Mitropolitul Tit Simedrea, un ierarh misionar, ziarul Lumina, 28 decembrie 2011

[2] Conf. Dr. Alexandru M. Ioniță, Tit Simedrea Mitropolitul, repere biografice, Ex Ponto, Constanța, 2002 ,p. 9-10

[3] Episcopia Hotinului, Foaie Eparhială, nr.1, 1936, p. 60

[4]Arhim. Policarp Chițulescu, op.cit.

[5]Arhim. Benedict Ghiuș, În slujba ortodoxiei ecumenice, rev. Însemnări Creștine, nr. 9-10, 1939, p.38-39

[6] Ierom. Firmilian Marin, Episcopul Cărturar, rev. Însemnări Creștine, nr.9-10, 1939, p. 17

[7] Preot Conf. Dr. Alexandru M. Ioniță, op.cit., p.99-10

[8] Pavel Moraru , Bucovina sub regimul Antonescu (1941-1944), p. II Ed. Prut Internațional, Chișinău, 2007, p. 46 și 71

[9] Calendarul creștin pe anul bisect 1944, Editura Mitropoliei Bucovinei, Cernăuți, 1943, p.109

[10] Pavel Moraru ,op.cit., p. 48

[11] Preot Conf. Dr. Alexanrdu M.Ionță, op.cit., p.102-104

[12] ANRM, F.706, inv.1, d.1055,p.I, f.23

[13] Ziarul Basarabia, 21 septembrie 1941, p.2

[14] Calendarul creștin pe anul bisect 1944, op.cit.,p.112

[15]Pavel Moraru, op.cit., p.49

[16]  Calendar creștin pe anul bisect 1944, op.cit.,p.111

[17] ANRM, F.706, inv.1, d.1095, f.147

[18]Pavel Moraru, op.cit., p.50-51

[19] Mirela Corlatan , Un ierarh ortodox declarat erou al evreilor, ziarul Cotidianul , 6 august 2008 și Un evreu luptă cu  Autoritatea  Holocaustului pentru memoria unui mitropolit român, ziarul Cotidianul,  30 mai 2009

[20]Preot Conf. Dr. Alexandru M. Ioniță, op.cit., p.106

[21] Ibidem, p.108