Istoria Icoanei Maicii Domnului „Pătimitoarea” („Strastnaia” ) din satul Otcenaşovca

Interesantă este istoria satului Otcenaşovca. Se povesteşte că drumul ce ducea în oraşul Şargorod trecea printr-o pădure. Mulţi negustori, oameni bogaţi, plecau la piaţa din acest oraş. Însă în pădure se aflau tîlhari care năvăleau asupra drumeţilor şi-i jefuiau. Cine dorea să treacă fără primejdie prin pădure se străduiau să se roage. Ei spuneau cu voce tare rugăciunea „Tatăl nostru”( în limba rusă „Otce naş”). Şi pe aceştia tîlharii nu-i atingeau, lăsîndu-i să plece în pace. Mai tîrziu în acest loc a apărut satul Otcenaşovca, care şi-a primit numirea de la rugăciunea „Otce naş”.

Istoria icoanei „Strastnaia”din satul Otcenaşovca este strîns legată de numele domnului P. N. Balaşev. Petru Nicolaevici Balaşev, provenea dintr-o familie nobilă, una dintre cele mai bogate familii din Rusia. Tatăl său era unul dintre cei mai vestiţi proprietari de pămînt avînd sub stăpînirea sa 330 mii de desetine în 4 gubernii, un şir de fabrici, iar mama sa Ecaterina Andreevna era din familia grafului Şiuvalov.

Icoana ”Strastnaia” a fost pictată pentru biserica din satul Otcenaşovca la comanda soţiei domnului P.N. Balaşev. Icoana a fost pictată la mănăstirea „Sfîntul Panteleimon” de pe Muntele Athos. Pe verso este indicat anul 1903 şi e menţionat faptul că:” această icoană a fost pictată şi sfinţită pe Muntele Athos pentru enoriaşii din satul Otcenaşovca, pentru a primi binecuvîntare, har şi ajutor toţi care se vor ruga Maicii Domnului, în faţa acestei icoane”.

Cînd icoana a fost pictată, starosta bisericii însoţit de cîţiva credincioşi au plecat la Athos. Această călătorie a fost finansată de Balaşev. Icoana a fost adusă pe mare în oraşul Odesa. Coborînd de pe corabie cu rugăciuni această mare sfinţenie, mai întîi a fost adusă în biserica Sfîntului Nicolae din Odesa, unde în faţa icoanei „Pătimitoarea” (”Strastnaia”) a fost săvîrşit un Te-Deum către Maica Domnului. Apoi icoana a fost dusă cu trenul pînă la staţia Vapnearca iar de aici creştinii, pe jos cu rugăciuni şi cîntări, fiind însoţiţi de preotul Teoctist, au dus-o pînă în satul Otcenaşovca. Icoana s-a aflat în biserica din sat pînă în la revoluţia din anul 1917.

Permanent în faţa icoanei se făceau Te-Deumuri şi rugăciuni. Oamenii veneau să primească binecuvîntare ca de la Însăşi Maica Domnului. Tinerii cereau binecuvîntare pentru căsătorie, bolnavii cereau vindecare, mamele se rugau pentru copiii lor, soţiile se rugau pentru soţii care plecau departe în călătorie. Pentru toţi Maica Domnului era Grabnic Ajutătoare.

Însă odată cu venirea la conducere a bolşevismului s-a schimbat totul. Noua stăpînire a scos din biserică toate vasele sfinte, cărţile de slujbă, icoanele. Aceeaşi soartă tragică a avut-o şi icoana Maicii Domnului ”Pătimitoarea”. Biserica a fost închisă. O parte din icoane, veşminte, vase sfinte au fost nimicite şi arse. Cechiştii văzînd că icoana „Pătimitoarea” este mare şi din lemn tare, împreună cu alte scînduri a fost luată şi dusă la „colhoz”.

Istoria de mai departe a icoanei o aflăm de la locuitoarea din sat Gherega Olga Ivanovna: ”Pe tatăl meu, care a fost cîntăreţ în biserică, într-o zi la chemat tîmplarul din sat, Cucer Pavel, care deşi era de altă credinţă totuşi i-a mărturisit:”Ivan, iată mie mi-au dat o icoană şi mi-au poruncit să fac din ea un vas din care să bea apă puii, deoarece este din lemn tare şi va servi pe mult timp. Deşi eu nu sunt ortodox, totuşi nu pot să fac acest lucru, mă doare inima. Ia icoana, Ivan, şi fă ce ştii cu ea”. Tatăl i-a dat tîmplarului alt lemn în loc şi noaptea a adus icoana acasă şi a ascuns-o în pod. În timpul războilui pentru Apărarea Patriei (1941-1945), Vinnicina a fost ocupată de trupele nemţeşti. În sat au intrat ostaşii români şi au permis redeschiderea bisericii. S-au început lucrările de reparaţie a bisericii şi icoana a fost adusă din nou la biserică. Aceasta a fost o adevărată minune. Totul a fost nimicit, chiar şi clopotele, dar icoana MaiciiDomnului”Pătimitoarea”s-a păstrat!

După cîtva timp la Vinnicina a venit armata sovetică şi a alungat trupele germane şi bisericile din nou au fost închise. Iarăşi toate icoanele au fost luate, dar de data aceasta au fost duse în biserica din satul Stepanovca pentru a fi păstrate acolo.

Au trecut mulţi ani. Şi iată veste îmbucurătoare din anul 1990: la sărbătoarea „Acoperemîntul Maicii Domnului” s-a hotărît redeschidera bisericii din satul Otcenaşovca. Creştinii cu puterile lor au început să renoveze locaşul sfînt. Mulţi au adus icoanele pe care le păstrau în taină ascunse. La fel au fost reîntoarse şi icoanele care se păstrau în Stepanovca. În aşa mod sfinţenia cea mai mare a bisericii, icoana „Pătimitoarea” din nou a fost aşezată în chiotul din biserica „Acoperemîntul Maicii Domnului”.

Părintele paroh Ioan Popadeneţ, şi-a dat seama că aceasta este o icoană neobişnuită. În fiecare an pe data de 26 august, cînd se sărbătoreşte icoana Maicii Domnului ”Pătimitoarea” se slujeşte Sfînta Liturghie în cinstea ei, apoi un Te-Deum şi sfinţirea aghiasmei.

Din anul 2005 parohul bisericii a fost numit părintele Ioan Jurjic, care zilnic se străduie să înalţe rugăciuni în faţa icoanei Preacuratei Născătoare de Dumnezeu ”Pătimitoarea”. Creştinii au văzut ajutorul pe care-l primesc de la Maica Domnului.

Sursa: http://pokrov.in.ua/