J.C. Larchet: Sf. Părinți explică asceza ca tratament și sănătatea ca starea firească a omului – îndreptat spre Dumnezeu

În prefața la lucrarea sa, „Terapeutica bolilor spirituale”, Jean-Claude Larchet explică viziunea Sfinților Părinți ai Bisericii cu privire la asceză ca terapie spirituală.

„După cum remarcă Vladimir Lossky, gândirea teologică apuseană a interpretat lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos în termeni, în esență, juridici”, notează autorul.

Dar tot Vladimir Lossky remarcă faptul că metafora medicală „este o imagine cu totul potrivită pentru a reprezenta modul în care s-a lucrat mântuirea noastră, având o valoare cel puțin egală cu cea a răscumpărării”.

Metafora Mântuitorului-Doctor

„Adeseori se uită că verbul σώσζω („a salva”), folosit în mod frecvent în Noul Testament, nu înseamnă numai „a elibera” sau „a scăpa” dintr-o primejdie, ci și „a vindeca”, iar cuvântul σωτερία („mântuire”) desemnează nu numai eliberarea, ci și vindecarea. (Acest dublu sens se regăsește în limba coptă, iar în zilele noastre, în limba italiană, în care la salute înseamnă în același timp „salvare” și „sănătate”.)”

„Chiar și numele lui Iisus înseamnă „Yahve mântuiește” (cf. Matei 1, 21; Fapte 4, 12), adică, altfel spus, „vindecă”. Iisus Însuși Se arată pe Sine ca doctor”, notează autorul.

„În felul acesta este vestit de proroci, tot așa Îl numesc Evangheliștii; pilda Samarineanului milostiv poate fi socotită, pe drept cuvânt, o reprezentare a lui Hristos ca doctor. Iar în timpul vieții Sale pământești, mulțimile s-au îndreptat spre El ca spre un doctor.”

„Părinții, aproape în unanimitate, încă din primul veac creștin, L-au numit Doctor, însoțind acest titlu cu unele calificative ca „mare”, „ceresc”, „cel mare” și, în funcție de context, precizând: „al trupurilor” ori „al sufletelor” sau, cel mai adesea, „al sufletelor și al trupurilor”, voind să arate astfel că El a venit ca să-l vindece pe om în întregime”, continuă Jean-Claude Larchet.

„Numirea aceasta stă în centrul Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur și se regăsește în majoritatea formulărilor sacramentale; ea apare cu constanță în aproape toate slujbele bisericești ortodoxe și în multe rugăciuni.”

„Într-adevăr, Hristos vine și Se arată lumii ca Doctor, iar mântuirea pe care o aduce El este vindecarea omului, pentru că omenirea era cu adevărat bolnavă”, subliniază savantul.

Mântuirea ca vindecare

„Această mântuire și vindecare a întregii umanități și îndumnezeirea ei împlinite în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt dăruite prin Sfântul Duh fiecărui creștin care, în Taina Botezului, se unește cu Hristos, în Biserică. dar la Botez ele nu sunt date decât ca potențialitate: creștinul trebuie să-și împroprieze darul Duhului, și acesta este rostul vieții duhovnicești, al nevoinței și ascezei.”

„Marea Tradiție ortodoxă privește lucrarea mântuirii ca o sinergie a harului dumnezeiesc dăruit de Sfântul Duh și a ostenelilor creștinului ca să se deschidă harului, pentru a și-l însuși, osteneli săvârșite în tot ceasul și în tot lucrul, de-a lungul întregii vieți”, amintește Larchet.

„Mântuirea înfăptuită de Hristos este concepută de Tradiție  ca o vindecare a firii umane bolnave și ca o restaurare a sănătății primordiale. De aceea este logic ca nevoința ascetică, prin care omul își împropriază harul mântuitor, să fie socotită de asemenea un proces de tămăduire a omului, întoarcerea lui la sănătatea cea după fire.”

„Citindu-i pe Sfinții Părinți, ne-a frapat faptul că, fără excepție, aceștia recurg adesea și în mare măsură la termeni medicali pentru a descrie feluritele nevoințe ale creștinului, așa încât credem că asceza poate fi, în mod sistematic, prezentată ca o terapeutică desăvârșit elaborată, ea fiind de altfel socotită, din aceleași motive ca și medicina, o artă (sensul vechi al cuvântului „tehnică”, care este și un alt sens al cuvântului grec ἄσκησις) și chiar, potrivit expresiei tradiționale, „artă a artelor și știință a științelor””, mai remarcă autorul.

Ce este sănătatea în viziune ortodoxă

„Noțiunea de sănătate a omului din antropologia ortodoxă nu poate fi despărțită de noțiunea de natură omenească ideală, cea a lui Adam, care trebuia dusă de acesta, prin conlucrarea liberei sale voințe cu harul dumnezeiesc, la desăvârșirea care-i era menită, adică la îndumnezeire.”

„Cu alte cuvinte, natura umană are un sens  care se regăsește în fiecare dintre cele care o compun: ea este în chip firesc îndreptată spre Dumnezeu și este menită să-și afle împlinirea în El”, amintește autorul.

Astfel, cartea arată că, „potrivit antropologiei ascetice ortodoxe, omul se află în stare de sănătate atunci când își împlinește această menire și când facultățile sale lucrează conform scopului lor firesc”.

Sursa: „Terapeutica bolilor spirituale”, Jean-Claude Larchet. Ed. Sofia, București, 2006
Foto: Hagiasophiaturkey.com (vindecarea soacrei lui Petru, interiorul Bisericii Chora din Constantinopol)

Sursa: www.basilica.ro