La Chișinău a fost lansat filmul documentar „GURIE, MITROPOLITUL”, la Cinematograful Odeon din Capitală

La comemorarea a 100 de ani de la urcarea în demnitate arhierească a Mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei, joi, 20 februarie 2020, a fost lansat filmul documentar despre vrednicul înaintaș al neamului nostru – „GURIE, MITROPOLITUL”, semnat de Irina Crăciun. Evenimentul cultural de amploare a avut loc la Cinematograful Odeon din Capitală.

La eveniment au participat clerici, teologi, oameni de cultură, scenariști, producători, regizori și operatori, spectatori, dar și cei interesați de istoria bisericească și culturală a poporului nostru.

Din partea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, au luat parte la eveniment consilierii mitropolitani: Prot. Mitr. Dr. Octavian Moșin, Președinte al Sectorului Sinodal Activitate Pastorală pentru Tineret și Teologul Serghei Crudu, Președintele Sectorului Sinodal Activitate Socială și Caritate.

Evenimentul a fost deschis cu o cântare duhovnicească dedicată marilor noștri martiri și mărturisitori ai neamului, interpretată de un grup de elevi seminariști ai Seminarului Teologic Ortodox „Sf. Ierarh Gavriil” din Chișinău.

Boris Buzilă, în cartea sa întitulată „Din istoria vieții bisericești din Basarabia”, vorbind de originea Mitropolitului Gurie, remarcă printre altele și faptul că străbunicul său, Preotul Andrei Poparcea din Stolniceni, jud. Lăpușna, datorită faptului că era „un om mare și voinic” i s-a zis Grosu, poreclă devenită nume de familie al urmașilor.

Mitropolitul Gurie a fost o figură însemnată a Bisericii noastre, care a condus Biserica în timpurile de frământare adâncă a poporului nostru. Și-a făcut studiile la Academia duhovnicească din Kiev, ctitorie a marelui Mitropolit moldovean Petru Movilă, fiul domnitorului moldovean Simion Movilă.

Activitatea bisericească și națională din timpul celor aproape 19 ani de păstorire a fost ca o făclie aprinsă care a luminat drumul vieții multor fii obidiți ai neamului.

Primul mitropolit al Basarabiei, blândul și smeritul ierarh Gurie a fost un om al mărturisirii adevărului cu orice preț. Anume atitudinile sale de creștin râvnitor, de persoană fără vicleșug, dar și de patriot cinstit au provocat invidia multora.

Figura vrednică a Mitropolitului Gurie strălucește astăzi alături de cea a noului sfânt al Bisericii noastre, predecesorul său, Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, căruia i s-a arătat a fi urmaș luminător, pășind pe urmele lui în multiplele sale activități pastoral-misionare și culturale.

A luptat foarte mult ca limba maternă să fie limbă oficială a poporului, în care băștinașii să învețe, să se roage și să comunice între ei, întrucât în acea vreme în Basarabia nu erau nici școli moldovenești, nici presă și nici tipografie moldovenească. În acest sens a întreprins o serie de măsuri, printre care a înființat o tipografie moldovenească, a înfăptuit apariția revistei „Luminătorul”, a introdus limba poporului în școlile și instituțiile ecleziale din Basarabia. De exemplu, în primul an, din lipsă de fonduri în buget, profesorul de limbă moldovenească, Grigore Constantinescu, a fost plătit din punga personală a Ieromonahului de atunci Gurie Grosu (1905).

O figură îndrăzneață și un înnoitor al Basarabiei libere, Mitropolitul Gurie a fost cel care o ajutase să renască din robie.

Un om eminent și un visător bun, iată cum este descris în paginile Patericului românesc, alcătuit de Arhim. Ioanichie Bălan: „Era un ierarh foarte evlavios și râvnitor pentru sfintele slujbe, precum dreapta credință și pentru mărturisirea lui Hristos. De aceea poporul îl iubea foarte mult. Apoi era foarte milostiv, iar în sărbători venea la catedrală pe un asin, precum și Hristos, când a intrat în Ierusalim. Sfintele slujbe se făceau în catedrală cu mult fast și întotdeauna dădea cuvânt de învățătură cu multă înțelepciune. Pentru toate acestea, blândul mitropolit Gurie era iubit de tot poporul”.

Iertătorul Părinte duhovnicesc al Basarabiei a avut mult de suferit în viață în special datorită bunătății sale și a încrederii pe care și-o punea în oameni, pe care-i judeca cu multă generozitate prin prisma personalității sale, dar în special și din cauza că nu se lăsa prins de mreaja luptelor politice de atunci.

Să ne gândim ce chinuri a suferit blândul păstor al Basarabiei și ce sabie a trecut prin inima sa, atunci, în teribilul an 1940, văzând cum se ruinează și închid sfintele locașuri, el fiind cel care adusese și admirase zorii Învierii Basarabiei.

De asemenea, Mitropolitul Gurie a fost un pasionat înfocat pentru rugăciune și slujbele Bisericii, în cadrul cărora trăia fiori divini ai extazului.

Pe lângă faptul că a fost unul din cei mai de seamă luptători pentru apărarea identității religioase și culturale a poporului nostru, Mitropolitul Gurie a fost și unul din cei mai trăitori și devotați slujitori ai Bisericii lui Hristos de care s-a învrednicit țara noastră.

După retragerea la Mănăstirea Cernica, lipsa și îngrădirea sa de la slujirea la altarul divin a umbrit de amărăciune ultimii ani din viața sa. Cu toate acestea, ierarhul și-a continuat nevoința din tinerețe, „ostenindu-se ziua și noaptea cu rugăciunea, postul, cu tăcerea, cu smerenia și cugetarea la cele cerești” (Patericul românesc).

Ierarhul, „prigonit de ai săi”, dar iubit de Hristos, s-a împărtășit cu Sfintele Taine și s-a stins din viață înstrăinat pe un pat modest al Spitalului Brâncovenesc din București în ziua de 14 noiembrie 1943, dându-și sufletul cu pace în brațele părintești ale Domnului.

A fost petrecut către Domnul de către un alt mare ierarh al acestui pământ moldovenesc plin de sfinți, vrednicul de pomenire binecuvântată, Mitropolitul Visarion Puiu, cel care i-a oficiat slujba de înmormântare.

Mitropolitul Gurie Grosu, „animator al vieții culturale basarabene”, rămâne a fi prin ostenelile sale cărturărești și misionare, una din cele mai culte și erudite personalități pe care le-a avut Basarabia.

Îl rugăm pe vrednicul de pomenire, Mitropolitul Gurie, care acum avem speranța că se află în ceata ostașilor Veșnicului Arhiereu Hristos, să mijlocească pentru noi și pentru Sfânta noastră Biserică, ca să viețuim în unitate, adevăr, iubire și pace.

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media