Liturghia matinală (cu antifoane) a Darurilor Înaintesfințite: text oficial, aprobat sinodal în Grecia

În Liturghierul Misionar tipărit la Chişinău în anul 2019, după varianta „clasică” a Liturghiei Darurilor Înaintesfințite [LDIS] unite cu Vecernia, am propus şi o rânduială alternativă a acestei Liturghii, unită cu Obedniţa (pp. 189-207), pornind de la realitatea că cei mai mulţi săvârșesc LDIS dimineaţa, când nu este nici logic, nici corect să se săvârșească Vecernia. Bineîneţeles, observaţia mea nu a fost nici pe departe singulară, dar, de la constatarea problemei şi până la propunerea de soluţii concrete şi acceptabile, de obicei este o cale foarte lungă.

Acea rânduială, deşi stranie la prima vedere, este bazată pe vechea slujbă de împărtășire a monahilor palestinieni la Ceasul al VI-lea, în cadrul Obedniţei, conform Ceaslovului savait din sec. IX (ms Sinai gr. 863), unde Obedniţa este numită „Pentru împărtăşire”. Rânduieli asemănătoare găsim şi în Ceaslovul-Psaltire (din anul 1105) de la Harvard University Houghton Library (ms gr. 3, ff 247v-248v), intitulat „Înainte de împărtăşirea cu dumnezeieștile şi sfintele Taine”, precum şi în Ceaslovul sinaitic din sec. XIII (ms Sinai gr. 870, ff 60v-63v) ş.a.

Este adevărat că acele rânduieli nu presupuneau prezența şi celebrarea preotului, ci erau slujbe exclusiv monahale. Completarea acestor Obedniţe-Typika cu elemente din LDIS bizantină a fost un compromis menit să ofere un fundament istoric şi liturgic ideii că LDIS poate avea şi alte variante decât cea cunoscută de noi, unită cu Vecernia şi, în funcţie de momentul zilei la care este săvârșită, se poate alege o variantă sau alta.

Sincer să fiu, eram aproape convins că nicio Biserică Locală nu va aproba sinodal o variantă a LDIS fără Vecernie, dar, cel puţin, eram liniștit că nimeni nu-mi putea reproşa de ce eu am legat LDIS de Obedniţă, din moment ce unele manuscrise permit acest lucru.

Au trecut mai puţin de cinci ani de la demersul meu şi am văzut cu ochii mei că „ceea ce la oameni este cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă!”.

În data de 10 ianuarie 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Elladei, prin Hotărârea nr. 5815 a aprobat o variantă de LDIS, în care partea Vecerniei a fost înlocuită cu trei Antifoane ample, după modelul vechii „asmatike akolouthia”, descrisă de Sf. Simeon al Tesalonicului.

Deja la o lună după această hotărâre, Mănăstirea Stavropighială „Panaghia Tatarnis” din Evritania, specializată în studii liturgice, a editat o broşură cu această Liturghie (47 de pagini), iar începând cu Postul Mare din anul 2024 aceasta a fost slujită de foarte mulţi preoţi din Grecia, iar în 2025 – şi mai mulţi.

Ştiu că şi varianta propusă de mine, cea cu Obedniţa, este slujită şi apreciată de mulţi preoţi, iar acum, pentru a-i încuraja şi mai mult – inclusiv printr-o ediție oficială sinodală şi fără suspiciuni obsesive de „imixtiune rusească” – propun aici traducerea românească a variantei antifonice aprobată recent de Biserica Elladei (cu unele adaptări şi completări). Aşa cum veţi vedea, aceasta urmează structura rânduielii „clasice” a LDIS. De fapt, abia această variantă, cu trei antifoane de tip catedral, poate fi considerată pe deplin o liturghie bizantină, pentru că atunci când este slujită cu Vecernia sau cu Obedniţa, ea se pliază pe o slujbă monahală.

Iată fişierul PDF (A4/2), pe care-l puteţi folosi, iar dacă aveţi vreo observaţie sau sugestie, vă rog să mi-o trimiteţi în privat, aşa încât în a doua ediţie a Liturghierului Misionar, care sper să iasă în acest an, textul să fie cât mai corect şi mai clar.

Episcop Petru (Pruteanu), www.teologie.net