Luare-aminte și rugăciune

Luare-aminte și rugăciune

Dar și puterea noastră, cât timp ne aflăm în biserică, trebuie să fie cuviincioasă, așa cum se cade omului care se află înaintea lui Dumnezeu. Să nu vă ocuați cu discuții nefolositoare, ci să stați cu frică și cu cutremur, cu luare-aminte și râvnă, cu privirea îndreptată spre pământ, și cu sufletul înălțat la ceruri! Pentru că mulți vin în biserică, repetă mecanic psalmi și rugăciuni, și pleacă fără să știe ce au zis. Buzele se mișcă, dar urechile nu aud.

Deci, nu auzi tu rugăciunea, și vrei s-o asculte Dumnezeu? Spui: ”Am îngenuncheat!”, dar mintea ta zboară departe. Trupul tău se află în biserică, dar sufletul în afara ei, gura ta spune rugăciunea, dar mintea ta cugetă la dobânzi, contracte, schimburi de mărfuri, terenuri, moșii, petreceri cu prietenii. Și toate acestea se întâmplă pentru că diavolul este viclean, știe că la ceasul rugăciunii câștigăm multe, de aceea atunci ne atacă cu mai multă putere. Uneori, stăm întiși în pat, și nu ne gândim la nimic, da de-abia am ajuns în biserică să ne rugăm și diavolul ne aduce p grămadă de gânduri, încăt să nu ne folosim deloc.

Într-adevăr, dacă Dumnezeu îți va cere socoteală pentru nepăsarea și lipsa de evlavie de care dai dovadă la slujbe, ce vei face? Iată, la ceasul în care Acesta îți vorbește, tu în loc să te rogi, te apuci să vorbești cu cel de lângă tine despre lucruri nefolositoare. Dacă pe toate celelate păcate Dumnezeu le-ar trece cu vederea, acesta este de ajuns ca să ne lipsească de mânturie. Să nu socotești o greșeală mică! Ca să înțelegi greutatea acestui păcat, cugetă ce se întâmplă, într-un caz asemănător cu oamenii.

Să zicem că vorbești cu o persoană importantă, sau cu un prieten al tău drag. Și în timp ce acela vorbește, tu îți întorci nepăsător capul, și începi să vorbești cu altul. Nu se va simți jignit prietenul tău de această necuviință a ta? Nu se va supăra? Nu-ți va cere să dai socoteală? Vai de noi! Te afli la Sfânta liturghie și în timp ce Masa Împărătească este pregătită, în timp ce Mielul lui Dumnezeu Se jertfește de dragul tău, în timp ce preotul se luptă pentru mântuirea ta, tu te arăți nepăsător!

La ceasul în care serafimii cei cu șase aripi își acoperă capul lor de frică, și toate puterile cerești împreună cu preotul Îl roagă pe Dumnezeu pentru tine, în momentul în care coboară din cer focul Sfântului Duh, și Sângele lui Hrisos se varsă din preacurata Sa coastă în Sfântul Potir, în momentul acesta, oare nu te mustră conștiința pentru nepăsarea ta? Omule, gândește-te înaintea cui stai la ceasul Tainei înfricoșătoare, și împreună cu cine: cu serafimii, cu heruvimii și cu toate puterile cerești! Cugetă împreună cu cine, când și cum te rogi! Este de ajuns să-ți revii, amintindu-ți că în timp ce ai trup material, te învrednicești să lauzi pe Domnul zidirii împreună cu îngerii fără de trup.

Deci, nu lua parte la acea sfântă cîntare cu nepăsare! Să nu ai în mintea ta cugete lumești, alungă orice gând pământesc, și urcă cu mintea la cer, la tronul lui Dumnezeu! Zboară acolo îmreună cu serafimii, înalță-ți aripile îmreună cu ei, cântă cântarea întreit sfântă Preasfintei Treimi.

Sf. Ioan Gură de Aur, Mersul la Biserică, Traducere de Pr. Victor Manolache, Galați: Editura Egumenița, 2015