Mai aproape de Dumnezeu

Dumnezeu iubeşte fiecare om şi îi cunoaşte orice gând, orice sentiment. Chiar şi în gând dacă ne adresăm Lui, El ne aude.

Oricând putem veni înaintea lui Dumnezeu cu rugăciune, la bucurii şi în necazuri, când ne este greu sau când nu ştim ce să facem, chiar şi atunci când ne e uşor şi cald în suflet. Bine ar fi dacă în orice clipă a vieţii ne-am aminti de Dumnezeu şi ne-am ruga Lui. Iar dacă nu ne adresăm Lui înseamnă că nu ne rugăm? Gândeşte şi tu: când oamenii încetează să mai vorbească între ei? Atunci când se ceartă. „Eu nu mai vorbesc cu el” înseamnă „eu nu mai sunt prieten cu el” şi chiar „nu-l mai suport”. Şi dacă nu ne rugăm, adică nu vorbim cu Dumnezeu, înseamnă că nu mai prietenim cu El şi nu-L iubim. Dar se ştie că pe cine iubeşti cu acela vreai să te întâlneşti…

Mulţi, foarte mulţi oa-meni se pare că ştiu despre existenţa lui Dumnezeu, însă nu simt dragoste faţă de El, ştiu de-spre El, însă nu-L cunosc personal. Rudele, prietenii – iată-i aici, alături, iar Dumnezeu, desigur există, însă undeva departe, în Ceruri, dar numai nu în viaţa mea…

Asta se explică şi prin faptul că Dumnezeu nu cheamă pe nimeni la Sine forţat, împotriva voinţei sale. De aceea omul poate şi să iute de El, să se îndepărteze de El. Dumnezeu însă con-tinuă să iubească omul, pe fiecare, cu o dragoste despre care nici nu ne putem imagina. Din această dragoste El a creat lumea. Dumnezeu Însuşi este Iubire. Şi oricine se îndreaptă către El, Îi va simţi dragostea. Pentru aceasta mai e nevoie de ceva: oferiţi-I un loc în viaţa voastră, chemaţi-L şi încercaţi să-L auziţi. Aceasta înseamnă rugăciune.

Pravila de rugăciune

Ca să nu-L uităm pe Dumnezeu, trebuie să ne rugăm Lui în fiecare zi, dimineaţa şi seara. Atunci vom avea timp rezervat anume pentru întâlnirea cu El şi îl vom numi pravilă de rugăciune. Trebuie să preţuim acest timp şi să ne rugăm din tot sufletul. Se întâmplă adeseori să nu putem găsi cuvintele, sentimentele sau gândurile pentru o asemenea întâlnire importantă. Biserica ne dă şi cuvinte de rugăciune în cartea numită – “Carte de rugăciuni”.Rugăciunile bisericeşti conţin ceea ce este mai important pentru toţi oamenii. De aceste rugăciuni nu te mai plictiseşti, pentru că chiar şi cei mai înţelepţi oameni găsesc în ele noi şi noi cunoştinţe despre Dumnezeu.

Rugăciunea îşi dăruieşte comoara – bucuria întâlnirii cu Dumnezeu şi cunoaşterea Lui, numai celor care cu credinţă, din toată inima, înţelegând-o, o rostesc.

(După “Învaţa-ne, Doamne să ne rugăm“, Ed. “Casa părintească”, a. 2000, Rusia)

sursa copilortodox.wordpress.com