Mai aşteptăm un sfârşit al lumii?

Multă lume, inclusiv creştină, a fost alarmată că va fi sfârşitul lumii în data de 21 decembrie 2012. A trecut această dată şi auzim noi preziceri.
Unii vorbesc, alţii cred, iar cineva profită.

Lumea este atât de derutată şi manipulată, încât te minunezi cât de uşor poate fi indusă în eroare.
Mare forfotă a fost prin pieţe, magazine, baze angro etc., deoarece unii se asigurau, aprovizionându-se cu produse alimentare. Însă mai nimeni nu s-a grăbit să se împace cu aproapele, să facă o spovedanie, să înalţe o rugăciune cu osârdie…
„Să nu slăbească inima voastră şi să nu vă temeţi de zvonul care se va auzi în ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar în anul următor altul…” (Ieremia 51, 46), ni se spune încă din perioada vetero-testamentară.
Lumea este înfricoşată, dar îi lipseşte frica de Dumnezeu, care, după înţeleptul Solomon, este: „începutul înţelepciunii… urgisirea răului… nădejdea celui tare… izvor de viaţă… lungirea zilelor (omului)”
Îi este frică cu adevărat doar celui care trăieşte fără Dumnezeu.”Eu nu mă mai tem de Domnul, ci Îl iubesc”, spunea Sfântul Antonie cel Mare.
„Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” ne-o spune Însuşi Mântuitorul.
Numai cu Domnul suntem în siguranţă, doar cu El depăşim moartea. Nu trebuie să ne fie frică de moarte sau de sfârşit, să ne temem de neînviere.
Să ne temem de păcate şi patimi, care de-a dreptul ne omoară sufletul. Să ne fie frică când se răceşte dragostea între noi şi faţă de Domnul.
Să auzim binecuvântarea cerească “Pace vouă!”, dorindu-ne unul altuia “sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos”

Prot. Octavian Moșin