Măicuțele de la Mănăstirea Hirova – sărăcie, smerenie și rugăciune

În localitatea Neculăieuca, raionul Orhei, la marginea satului sunt mai multe căsuţe, unele acoperite încă cu stuf. Acestea sunt chiliile mănăstirii Hirova. În perioada dintre cele două războaie mondiale, mănăstirea număra peste 190 de călugăriţe, care locuiau câte patru-cinci într-o chilie. Astăzi au rămas doar opt, care au vârsta cuprinsă între 65 şi 90 de ani, iar multe din chiliile mănăstirii sunt în ruine.

Mănăstirea Hirova a fost întemeiată ca mănăstire de călugărițe în 1805, pe locul unui schit de călugări părăsit. Datorită mănăstirii a fost înființat și satul de astăzi, Neculăieuca. Mănăstirea a fost închisă în 1959, dar măicile au rămas în căsuțele lor. Au păstrat icoane și cărți sfinte.

În perioada comunistă, mănăstirii i s-a confiscat pământul și întreaga gospodărie. Biserica de vară „Sf. Nicolae” a fost transformată în depozit de cărbuni, apoi în depozit de cereale. În februarie 1990, biserica a fost redeschisă. Pe atunci erau peste 40 de maici.

Schimonahia Nona are 90 de ani. Pe când avea 14 ani a fugit de acasă, de la Isacova, raionul Orhei și a hotărât să-și dea viața smereniei și rugăciunii. Schimonahia Pahonia a venit la mănăstire la 12 ani. Acum are 87 de ani și frământă aluat ca să-și coacă turte. Primește uneori ajutor de la oameni din Chișinău, care-i mai aduc de mâncare.

„Am venit aici și ajut o maică. Vin măcar de două ori pe săptămână, trebuie să vin, că e bătrână și nici apă nu poate aduce, nici lemne nu poate să taie. Toate opt sunt neputincioase și bătrâne și fiecare are nevoie de ajutor”, spune părintele Eremia de la mănăstirea Curchi.

Pe vremuri, a fost una din cele mai bogate mănăstiri, iar acum a rămas cea mai săracă. Maicile abia de se pot descurca cu hrana. Unii creștini vin și le aduc de mâncare.

sursa www.trm.md