Mănăstirea Sireţi – Limanul desăvârşirii duhovniceşti
5:27, luni, 26 februarie, 2018 | Cuvinte-cheie: manastirea sireti, pelerinaj
“Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” ( Matei11:28)
Nu departe de Chișinău, la numai 16 km depărtare, stă de veghe, ca un ochi de cer deschis între colinele înzăpezite, Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul, ctitorie monahicească contemporană ce se vrea a nu ruşina tradiţia monahală ortodoxă, ci a o continua creator.
Am ajuns la acest aşezământ la începutul săptămânii albe, o perioadă pregătitoare pentru sfântul şi marele post al Învierii Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului Iisus Hristos.
Din momentul apariţiilor lor şi până în prezent mănăstirile sunt adevărate centre de cultură şi trăire duhovnicească. Bisericile și mănăstirile erau comparate de către sfinţii părinţi cu nişte spitale duhovniceşti, unde fiecare creştin poate veni, şi poate să-şi tămăduiască bolile trupeşti, dar mai cu seamă cele duhovniceşti.
Călugării sunt comparaţi de către sfinţii părinţi cu nişte viţe, care prin faptele şi prin trăirea lor, tind mereu să aducă roadele necesare desăvârșirii creștine.
În mănăstire este îmbinată poate cea mai mare poruncă, sau chemare adresată omului de către Dumnezeu şi anume tăierea voii, aceasta fiind cea mai scurtă cale care duce la Dumnezeu, astfel îndeplinind porunca Mântuitorului, care zice: “Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este” (Matei: 48:5).
În această perioadă de postire, Biserica este ca o mireasă îndurerată pentru mirele ei răstignit pentru păcatele întregii omeniri.
Un lucru ce m-a impresionat la sfânta mănăstire Sireţi a fost cântarea psaltică, un gen de muzică rar întâlnit în locaşurile de cult din ţara noastră. Arhimandritul Iacov, unul din vieţuitorii mănăstirii m-a impresionat prin blândețea şi iubirea profundă față de aproapele.
La sfânta mănăstire Sireţi am găsit oameni buni, primitori, cu inimă mare și cu o fermă hotărâre de a-aşi dedica întreaga viaţă lui Hristos, spre desăvârșire, cel mai nobil, dar şi primordial scop al existenţei omului pe pământ.
Dorin Hadîrcă, student, anul III, Jurnalism