Mântuirea este un cuvânt tainic

Mântuirea nu este ceva prescris într-o carte, un răspuns de tip „pagina 37, paragraful 3”. Mântuirea este un cuvânt tainic, dumnezeiesc, pentru fiecare suflet ce s-a născut în lume; şi pentru fiecare suflet alt cuvânt.

Vedeţi în Pateric, cum vine un călugăr la avva cutare şi cere un cuvânt, şi avva zice: „Păstrează-ţi chilia, mănâncă, bea, dormi, fă tot ce vrei, dar nu ieşi din chilie!” Altul are aceeaşi căutare: „Cum să mă mântuiesc, avva?” Şi avva îi zice: „Păstrează postul până la ora şase” sau cât era. Poate să iasă din chilie, poate să intre, să facă ce vrea, dar postul să-l păstreze. Altuia îi spunea ceva despre gânduri, altuia îi spunea alt lucru.

Şi, cum spunea Părintele Sofronie, aici nu-i vorba de teologie, nu-i vorba de o doctrină scrisă într-o carte, e vorba de o strategie duhovnicească, unde duhovnicul, fiindcă Duhul îi naşte cuvânt în inimă, înţelege că strategia pentru omul acesta este: „Întăreşte-ţi armata în punctul acela”. Dacă în punctul acela tu biruieşti, în rest o să-ţi fie relativ uşor. Mântuirea îţi este deja asigurată. Dacă toate punctele le întăreşti, dar acolo unde este o spărtură mare în peretele cetăţii tale laşi descoperit, păi pe acolo năvăleasc armatele vrăjmaşului şi nimic nu ai făcut cu mântuirea ta.

Deci este vorba de a găsi care este acea gaură în perete pe unde pot năvăli armatele, şi de aceea e nevoie să intrăm în lucrarea lui Dumnezeu, să căutăm cuvânt dumnezeiesc. De toate este nevoie, şi de psihologie, şi de pregătire, dar atâta timp cât nu le avem, cu frică şi cu cutremur să căutăm ca Dumnezeu să nască în inimile noastre acel cuvânt de duh şi de adevăr.

Din Ieromonahul Rafail Noica, Cultura Duhului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 46-47