Minuni care au rămas după moartea lui Arsenie Boca

Arsenie Boca este cunoscut românilor drept Sfântul Ardealului, fiind considerat unul dintre cei mai mari duhovnici români. Pentru convingerile sale religioase, preotul Boca a fost arestat și torturat de fosta Securitate, alungat de la mănăstire, devenind unul dintre martirii regimului comunist.

 La Muntele Athos a primit și darul vederii. I-a apărut Fecioara Maria, care l-a purtat prin văzduh, în mijlocul unui munte unde se afla un mare sfânt rus, Serafim de Sarov. A urcat apoi pe munte timp de 40 de zile, postind și rugându-se și primind inițierea spirituală de la acest mare sfânt rus.

Rapid, faima părintelui Arsenie Boca s-a răspândit în întreaga țară, devenind simbol al Sâmbetei de Sus. Faima sa s-a datorat în bună măsură trăirii cu consecvență a regulilor cele mai aspre ale monahismului. Tot mai mulți oameni veneau să îl vadă și să îl audă pe „Sfântul de la Sâmbăta”, pe cel cunoscut drept mare duhovnic.

A fost arestat pentru prima dată în 1945, sub suspiciunea de legături cu legionarii. A fost eliberat în absența unor dovezi clare. În mai 1948, era din nou arestat și anchetat, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului.

Datorită influenței pozitive asupra deținuților, a fost trimis la șantierul Poarta Albă din cadrul șantierului deschis de regimul comunist pentru Canalul Dunăre Marea Neagră.

Aici a avut loc minunea prin care părintele a reușit să „iasă” prin zidurile temniței, pentru a fi prezent la înmormântarea mamei sale. I s-a dat liber pentru trei ore, timp în care pur și simplu a dispărut, lucru ce i-a făcut pe gardienii să dea alarma. La exact trei ore a revenit și, chestionat fiind de cei care îl păzeau a răspuns că a fost la înmormântarea mamei sale.

Gardienii au sunat acolo și li s-a confirmat prezența la înmormântarea mamei, care avusese loc la Vața de Sus, la câteva sute de kilometri de locul unde părintele era închis. Se mai spune, pe baza mărturiilor supraviețuitorilor temnițelor comuniste, că ușa celulei sale se deschidea în fiecare noapte, astfel că un gardian trebuia să stea permanent în fața ei. Se spune și că părintele dispărea pur și simplu, întorcându-se spre dimineață.

Preotul Viorel Trifa a povestit ce știa de la un fost gardian, angajat la una dintre închisorile la care fusese deţinut Boca. „I-au spus părintelui să le spună ceva despre Dumnezeu, ca să-i facă să creadă. Şi părintele le-a spus că la al doilea rând de porţi ale închisorii, se află două femei. Le-a descris, cu lux de amănunte, ce avea fiecare în desagă. Cei doi gardieni au fugit şi le-au scotocit femeilor în saci. La întoarcere, au reclamat la conducerea închisorii că printre deţinuţi se află un părinte care vede prin ziduri.”

Primul mare semn dumnezeisc s-a arătat însă chiar după prima arestare a sa. Se spune că, într-o noapte, monahul a fost scos din celula unde se afla, în arestul Securității de la Hațeg, de doi milițieni brutali. Cei doi l-au luat de subsuori, pe sus, în timp ce îl insultau și îl batjocoreau. Părintele i-a iertat, dar mâna dreaptă a unuia și mâna stangă a celuilalt, adică exact cele care l-au atins, s-au uscat în scurt timp. Milițienii au rămas infirmi pe viață. Mulți credeau că minunile părintelui Arsenie Boca se săvârșeau prin foc, iar cine îl atingea cu dușmănie, era ars de para focului Dumnezeiesc.

sursa antena3.ro