Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: „Uniația a fost și este un proiect special al Bisericii Romano-Catolice, care are drept scop convertirea credincioșilor ortodocși la catolicism”

Într-un interviu oferit gazetei National Catholic Register la 4 aprilie 2014 președintele Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei mitropolitul de Volokolamsk Ilarion a relatat despre importanța Soborului Panortodox planificat pentru anul 2016, despre situația din Ucraina și, de asemenea, despre relațiile dintre ortodocși și catolici la etapa actuală.

– Cât de important este pentru Biserica Ortodoxă Soborul Panortodox programat pentru anul 2016? Il putem considera ca fiind ceva asemănător Conciliului II Vatican în istoria Bisericii Catolice?

– Importanța Soborului Panortodox constă în faptul că după epoca Sinoadelor Ecumenice acesta va fi primul Sobor, la care vor fi reprezentate toate Bisericile Ortodoxe recunoscute astăzi. În ultimile 12 veacuri și ceva au fost convocate soboare de diferit nivel, care au inclus reprezentanți ai diferitor Biserici, dar acesta va fi primul Sobor general-ortodox pentru perioada dată. Acest Sobor este fructul activității îndelungate a Bisericilor Locale, care a durat mai mult de 50 de ani. Nu face să-l comparăm cu Consiliul II Vatican: agendele zilei se deosebesc foarte mult. În plus, noi nu așteptăm de la Soborul Panortodox nici un fel de reforme, care ar influența în mod substanțial viața Ortodoxiei.

– Patriarhul Chiril a spus că Soborul Panortodox ar trebui să abordeze asemenea probleme ca expulzarea creștinilor din regiunile Orientului Apropiat și ale Africii de Nord, cultul consumismului, distrugerea fundamentelor moralității și ale familiei, clonarea și fenomenul mamei-surogat. În ce măsură aceste chestiuni sunt importante pentru Dumneavoastră, ați prefera ca în agenda Soborului să fie incluse și alte teme, cum ar fi, de exemplu, unitatea cu Biserica Catolică?

– Aceste cuvinte ale Preafericitului Patriarh Chiril reflectă poziția Bisericii Ortodoxe Ruse în conformitate cu care agenda Soborului Panortodox trebuie completată cu teme actuale pentru societatea modernă, care necesită un răspuns adecvat din partea Ortodoxiei mondiale. În plus, există o listă cu zece teme la care Bisericile Locale au pregătit documente în decursul mai multor ani de activitate de pregătire a Soborului. Bisericile Locale au ajuns la un punct de vedere comun la opt dintre aceste teme și ele, după o revizuire finală, vor fi înaintate la Sobor pentru a se lua o decizie. Între acestea figurează și tema atitudinii Bisericii Ortodoxe față de continuarea dialogului cu alte confesiuni creștine, inclusiv catolicismul.

-De ce este nevoie de acest Sobor, și de ce anume acum?

– Elaborarea unor mecanisme sobornicești la nivel panortodox este un lucru oportun pentru toate Bisericile Locale. De acest lucru a fost motivată inițial participarea comună a Bisericilor Locale la pregătirea Soborului, care a început în anul 1961, în cadrul Consfătuirii Panortodoxe pe insula Rodos. Astăzi această activitate multianuală de pregătire se apropie de sfârșit, de aceea convocarea Soborului a fost planificată pentru anul 2016, dacă nu ne vor impiedica circumstanțe neprăvăzute.

– Politica Rusiei în Ucraina a provocat un protest serios în Occident. Care este poziția Bisericii Ortodoxe? Oare politica Occidentului în această chestiune este greșită?

– Biserica Ortodoxă Rusă cuprinde ruși, ucraineni, belorusi și reprezentanți ai multor alte naționalități. Unitatea spirituală a popoarelor noastre a trecut un test al timpului în decurs de veacuri. E puțin probabil ca actuala criză politică din Ucraina va schimba ceva în acest sens. Poziția Bisericii Ortodoxe Ruse nu poate fi condiționată de o anumită linie politică sau alta: doar fii ai Bisericii sunt oameni cu diferite viziuni politice, cetățeni a multor state.

Cu cât suntem mai aproape de Dumnezeu, cu atât suntem mai aproape unul de altul: credința în Hristos unește, dar nu dezbină oamenii. Noi niciodată nu am împărțit turma noastră potrivit apartenenței naționale.

O tragedie pentru Ucraina a devenit sângele multor oameni nevinovați, vărsat la Kiev în luna februarie anul curent. Și dreptatea lui Dumnezeu, și cea omenească cer o investigare imediată și multilaterală a catastrofei care s-a produs. Cu toate acestea, în rândul politicienilor europeni nu există un consens în această chestiune – cum nu există, de altfel, nici în multe alte chestiuni ce țin de destinul de mai departe al Ucrainei și al poporului ucrainean. În această situație rolul Bisericii nu este să spună cuvinte răsunătoare, ci să se roage și să manifeste compasiune.

– Unii afirmă, că Biserica Ortodoxă și statul rus sunt prea strâns legate între ele. Cât de adevărat este acest lucru și în ce măsură aceste relații afectează viața Bisericii și integritatea ei (și invers) în special într-o astfel de problemă cum este suveranitatea Ucrainei?

– Biserica Ortodoxă Rusă și statul rus întrețin relații de respect reciproc, care se bazează pe principiile colaborării și a neamestecului în treburile interne ale celuilalt. Dar biserica noastră are relații similare cu multe alte țări, pe teritoriul cărora își realizează misiunea. Biserica este trupul lui Hristos, care trăiește în baza unor legi rânduite de Dumnezeu, orientându-se la valorile duhovnicești și morale, descoperite prin Revelație Dumnezeiască. Slujirea ei este concentrată asupra grijii față de turma sa, apărarea și promovarea principiilor morale tradiționale în viața personală și publică, iluminarea duhovnicească.

Biserica Ortodoxă Rusă și statul nu se amestecă unul în treburile celuilalt. Dar acest lucru nu înseamnă că Biserica poate fi indiferentă față de evoluția situației din Ucraina. Kievul este leagănul Ortodoxiei ruse, centrul ei inițial: de acolo a început răspândirea creștinismului răsăritean pe teritoriul Rusiei istorice. Biserica Ortodoxă din Ucraina, având autonomie deplină în conducerea administrativă, este o parte inseparabilă a Bisericii Ortodoxe Ruse Locale. De aceea durerea credincioșilor ucraineni este și durerea noastră proprie. Suntem profund îngrijorați de manifestările de agresiune din partea extremiștilor față de frații și surorile noastre ucrainene. În aceste zile de grea cumpănă noi înălțăm rugăciuni pentru încetarea cât mai grabnică a confruntărilor civile în Ucraina, pentru ca poporul ucrainean să se întoarcă la viața pașnică.

– Dumneavoastră ați făcut multe pentru dezvoltarea relațiilor dintre ortodocși și catolici. Ce speranțe de viitor aveți? Este posibil ca întânirea dintre Papă și Patriarh să se realizeze în timpul actualului Papa Francisk sau probabilitatea era mai mare în timpul pontificatului Papei Benedict?

– Într-adevăr, m-am ocupat destulă vreme de dialogul cu Biserica Romano-Catolică – și în anii când conduceam Secretariatul pentru relații intercreștine al Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei, și atunci când, în calitate de episcop de Viena și Austria, îndeplineam slujirea într-o țară catolică, întreținând relații cu reprezentanții Bisericii Catolice în Austria și Ungaria. Fiind în funcția de președinte al Departamentului de relații externe bisericești eu în fiecare an merg la Roma, unde m-am intalnit mai întâi cu Papa Benedict al XVI-ea, iar acum – cu actualul Papa Francisc și cu conducătorii diferitor departamente ale curiei Romane.

Astăzi noi, ortodocși și catolici, ne confruntăm cu probleme similare în lume și pozițiile noastre cu privire la multe probleme sunt în mare parte identice.

 Dialogul dintre ortodocși și catolici are loc la diferite niveluri: atât la nivel panortodox (în cadrul Comisiei mixte pentru dialog teologic între Biserica Romano-catolică și Biserica Ortodoxă), cât și în format bilateral (Patriarhia Moscovei este în dialog cu conferințele episcopale catolice ale unor țări aparte). Dialogul teologic se realizează deja de treizeci de ani și realizările lui sunt evidente.Tot așa cum este evidentă și prezența unor anumite diferențe în doctrinele noastre.

Astăzi chestiunea principală, chiar dacă nu e și unica care îi separă pe catolici de ortodocși, este problema primatului în biserica Universală. Cândva diferența de înțelegere a acestuia a fost unul din motivele care au dus la separarea dintre Biserica Occidentală și cea Orientală. La Răsărit Papa de la Roma era recunoscut drept succesor al apostolului Pavel, iar catedra de la Roma deținea locul întâi între catedrele patriahale în conformitate cu dispozițiile sinoadelor ecumenice. Cu toate acestea Biserica Răsăriteană îl considera pe episcopul Romei „primul între egali” (primus inter pares) și niciodată nu-i acorda împuterniciri deosebite în comparație cu Întâistătătorii altor Biserici.

Împreună cu diferențele teologice propriu zise, există și așa-zișii „factori neteologici de separare”. Dintre aceștia fac parte și memoria istorică despre disputele și conflictele din trecut, și un număr enorm de prejudecăți reciproce și, de asemenea, din păcate, anumite probleme apărute în ultima perioadă a istoriei.

Și totuși ortodocșii și catolicii în multe privințe pot acționa împreună. Între Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Romano-Catolică există înțelegere reciprocă în chestiuni ce țin de etica socială și economică, moralitatea tradițională și alte subiecte ale societății moderne. Pozițiile noastre pe probleme de familie, maternitate, criza demografică, problemele bioetice, problemele legate de eutanasie și multe altele, în esență, coincid.

Acest acord permite bisericilor noastre deja astăzi să realizeze o mărturie comună despre Hristos în fața lumii seculare. Noi avem o experiență destul de pozitivă de organizare a unor evenimente ortodoxo-catolice, atât în sfera apărării valorilor morale, precum și în sfera colaborării culturale.

Astăzi, există un real interes al ambelor părți în dezvoltarea fructuoasă a dialogului bilateral dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Romano-Catolică. În ceea ce privește reuniunea Întâistătătorilor Bisericilor noastre, ea este foarte posibilă, dar are nevoie de o pregătire minuțioasă. Noi nu excludeam că o vom putea organiza pe timpul lui Papa Benedict, dar nu am reușit. Nu văd de ce nu ar putea fi realizat acest lucru cu Papa Francisc.

Încă în toamna anului trecut mi se părea că părțile sunt gata să înceapă să o pregătească. Dar evenimentele din Ucraina ne-au aruncat înapoi în mod radical. Acest lucru e legat, în primul rând, de acțiunile greco-catolicilor, pe care Biserica Romano-Catolică îi vede ca pe o „punte” între Est și Vest, iar noi îi percepem ca pe un obstacol serios în dialogul dintre Ortodoxie și catolicism.

Pentru nimeni nu mai este secret că uniația a fost întotdeauna și rămâne a fi un proiect special al Bisericii Romano-Catolice, îndreptat spre convertirea ortodocșilor la catolicism. Cu ajutorul autorităților laice uniații în decursul multor secole au acționat în detrimentul Bisericii Ortodoxe, cucerind biserici ortodoxe și mănăstiri, convertind la catolicism poporul simplu, asuprind în fel și chip clerul ortodox. Așa a fost în Cnezatul polono-lituanian după unirea de la Brest în anul 1596, așa a fost și la hotarul anilor 1980-1990 în Ucraina de Vest.

În confruntarea civilă actuală greco-catolicii au luat imediat poziția uneia dintre părți, au cooperat activ cu schismaticii. Liderul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene împreună cu capul așa zisei Patriarhii a Kievului mergea prin cabinetele Departamentului de stat al SUA, chemând autoritățile americane să se implice în situație și să facă ordine în Ucraina. În esență, vorba este despre o cruciadă ordinară împotriva Ortodoxiei.

La Vatican ni se spune că nu pot influența acțiunile greco-catolicilor, deoarece ei au autonomie. Dar și să se disocieze de aceste acțiuni Vaticanul nu dorește. În atare situație a devenit mai complicat să vorbim despre desfășurarea în viitorul apropiat a întâlnirii Papei de la Roma cu Patriarhul Moscovei. Trebuie să așteptăm, până când se vor cicatriza rănile provocate de curând. Cu toate acestea, noi nu pierdem speranța că relațiile dintre ortodocși și catolici se vor normaliza.

Serviciul de comunicații DREB/Patriarhia.ru

Igor Pînzaru

http://ioanatan.wordpress.com/