Mitropolitul Visarion Puiu, iubitor și susținător al culturii naționale – 51 de ani de la mutarea lui în veșnicie

O problemă specifică Bucovinei, Bisericii, precum şi tuturor instituţiilor de aici, era aceea a sprijinirii şi promovării culturii şi spiritualităţii româneşti. Am afirmat deja, în câteva rânduri, că Visarion Puiu s-a arătat un mare patriot. Îşi iubea foarte mult naţiunea şi adeseori şi-a exprimat sentimentele prin fapte concrete. În Bucovina, lucrul se dovedea imperios necesar, deoarece condiţiile istorice, prea ades potrivnice, au pus în pericol identitatea naţională.

Susținător înflăcărat al culturii românești

Chiar dintru început, Mitropolitul Visarion, conștient de situaţia grea a românismului din Bucovina, a hotărât prezenţa Bisericii la orice manifestare, la orice acţiune de sprijinire a idealurilor naţionale şi îndeosebi a regăsirii şi cultivării elementului românesc în zonă. Nenumărate au fost ajutoarele acordate de chiriarhul bucovinean în acest scop. Trecem în revistă câteva dintre ele, precizând totodată că nu am epuizat lista şi că sprijinul Mitropoliei nu s-a manifestat doar în adeziuni verbale, ci întotdeauna s-a concretizat financiar. Astfel, Visarion Puiu a aprobat acordarea a importante sume de bani pentru: ridicarea unui monument regelui întregitor de ţară, Ferdinand I – 100.000 lei; finalizarea sălii cercului militar din Cernăuți – 100.000 lei; sprijinirea societății „Principele Mircea” la înfiinţarea unei grădiniţe pentru copii la Roşa – 50.000 lei; ajutor pentru „Internatul doamnelor Române din Cernăuți” – 550.000 lei; sprijinirea internatelor școlare din Rădăuţi şi Suceava – 200.000 lei ”.

Un caz special îl reprezintă Societatea „Casa Naţională” din Suceava, o organizaţie care avea menirea de a promova valorile naţionale, de a trezi şi de a întări în românii bucovineni sentimentul de apartenenţă la România Mare. Funcţionând într-o clădire închiriată şi neputându-şi achita cheltuielile curente, societatea ajunsese în pragul evacuării; preşedintele ei, profesorul Eusebiu Popovici, s-a adresat chiriarhului, într-o ultimă şi disperată încercare de a salva situaţia. Vlădica nu numai că aprobă acordarea unui ajutor bănesc, rezolvând problema pe moment, ci veni cu o propunere de colaborare cu organizaţia culturală, acţiune din care aceasta să-şi poată asigura un viitor cert, iar astfel, spunea Visarion Puiu, „să înfăptuim o nouă cucerire românească în Bucovina”. Mitropolia propunea Societăţii „Casa Naţională” construirea – pe un teren din patrimoniul său – a unui imobil unde să funcţioneze, dotându-se şi cu o sală de festivităţi impunătoare; o parte din clădire va fi închiriată unor întreprinzători: aşa se vor asigura veniturile necesare manifestărilor culturale desfăşurate de societate.

Un ajutor substanţial a primit şi societatea studenţească „Junimea” din Cernăuţi. Se cunoştea prea bine activitatea ei remarcabilă pe tărâm cultural, de promovare a valorilor naţionale, de redeşteptare a sentimentului patriotic. Mai mult, „Junimea” şi-a împletit viaţa cu însăşi viaţa Bucovinei. De aceea, mitropolitul Visarion a hotărât să-i acorde un sprijin financiar în valoare de 500.000 lei, în vederea construirii unui sediu. O sumă însemnată primeşte Biblioteca Universităţii din Cernăuţi: Mitropolia Bucovinei i-a oferit 2.500.000 lei spre a se achiziţiona fond de carte.

Tot acum se cuvin amintite donaţiile Mitropoliei pentru sprijinirea bibliotecilor parohiale, a unor publicaţii religioase sau periodice, vederi ori pliante de propagandă ale bisericilor, aşezămintelor religioase, a monumentelor istorice şi de arhitectură din cuprinsul eparhiei. Să adăugăm numeroasele bursele oferite studenţilor români pentru studii universitare în ţară şi străinătate. De exemplu, în bugetul anului 1939, la acest capitol s-a prevăzut suma de 3.800. 000 lei.

Mitropolitul Visarion, ctitor al Palatului Cultural din Cernăuți

Cea mai mare realizare a Mitropolitului Visarion Puiu pe tărâm cultural o reprezintă iniţiativa sa de a ridica în Cernăuţi un palat cultural, după modelul marilor oraşe europene. Lucrul se dovedea imperios necesar în Cernăuţi, deoarece mozaicul de culturi şi etnii adunate aici, după cum însuși chiriarhul constata, a umbrit foarte mult cultura şi identitatea românească. Aliat constant al „Societăţii pentru cultura românilor din Bucovina”, Visarion Puiu i-a propus acesteia iniţierea unei ample mişcări de susţinere a iniţiativei sale de a construi un „palat cultural”.

Obiectivul nu s-a realizat cu uşurinţă. Dilemele au pornit chiar de la locul amplasării imobilului, o suprafaţă de aprox. 7000 m2 în piaţa Vasile Alecsandri, aflată în centrul capitalei bucovinene şi disputată între „Societatea pentru cultura românilor din Bucovina” şi Universitatea din Cernăuţi. Terenul îl dăruise societăţii sus amintite ministrul Bucovinei, Iancu Flondor, în anul 1919, drept recunoştinţă pentru eforturile ei majore depuse în scopul păstrării valorilor naţionale în Bucovina. Odată cu schimbarea guvernului, succesorul lui, vestitul istoric profesor Ioan Nistor, a deposedat societatea de respectivul teren, trecându-l în proprietatea universităţii cernăuţene. Conflictul încă nu se terminase, deoarece Societatea pentru cultura românilor din Bucovina a contestat la Curtea de Casaţie decizia ministrului Nistor, redevenind posesoarea terenului. În anul 1937, când mitropolitul Bucovinei luase această iniţiativă, ca ministru al Bucovinei fusese reinvestit Ioan Nistor, aşa că dilemele au reapărut. În asemenea condiţii destul de incerte legate de titularul proprietăţii cu pricina, mitropolitul Visarion a jucat rolul de mediator între părţile aflate în conflict. După o abilă şi stăruitoare luptă de convingere, el a reuşit aplanarea disensiunilor şi stabilirea consensului în vederea construirea palatului cultural. În urma rezolvării demersurilor necesare privind amplasamentul, a avut loc licitaţia pentru proiectul viitoarei clădiri, câştigată de arhitectul bucureştean Horia Creangă.

În ziua de 14 iulie 1937  inimosul ierarh a oficiat slujba de sfinţire a locului unde se va ridica monumentala construcţie, iar la data de 27 octombrie va semna „uricul” şi va pune piatra de temelie a edificiului cultural. Asistenţa a fost una impresionantă: ministrul Industriei, Valer Pop, autorităţi locale, clerici, profesori, studenţi, alături de o mulţime de credincioşi. Construcţia a durat până-n 1939, perioadă în care s-a cheltuit suma de 85.922.719 lei. Ansamblul cuprindea: o sală de spectacole foarte mare, încăperi destinate funcţionării Societăţii pentru cultura românilor din Bucovina, un hotel cu 125 camere, restaurant, cafenea, câteva spaţii comerciale. După terminarea lucrărilor, Cernăuţiul s-a mai îmbogăţit cu un monument arhitectural deosebit de frumos. Astăzi clădirea arată total diferit. Nemaifiind îngrijită şi chiar suferind şi unele modificări, ea aminteşte doar parţial de cea originală. Singure câteva frontispicii şi decoraţiuni exterioare prezintă o umbră palidă a strălucirii celei dintru început. Un sfert din imobil este destinat acţiunilor cu caracter cultural, iar restul aparţine armatei.

Aceste însemnate realizări în calitate de mitropolit al Bucovinei, alături de întreaga activitate a Vlădicăi Visarion în sânul Bisericii străbune, ne îndeamnă să-i păstrăm vie amintirea, să privim cu veneraţie la modul cum şi-a petrecut viaţa, să-i urmăm credinţa şi dragostea jertfelnică faţă de Hristos Dumnezeu şi Biserica Lui.

Sursa: http://www.doxologia.ro/