Modele despre simplitate de la Athos

În Karulia, cel mai aspru pustiu al Sfântului Munte, locuia un pustnic care avea o mică pisicuță, ce îl alina și îl apăra de șerpi și șoareci. Într-o zi, un vultur care zbura pe deasupra a ochit din cer prada, s-a năpustit în jos și a apucat pisicuța în gheare.

Pustnicul a fost necăjit și, neștiind ce să facă, s-a dus imediat în paraclisul său să se plângă sfântului apărător al schitului. S-a dus către candela care ardea în fața icoanei sfântului și a stins flacăra, ca să-și arate supărarea.

Pustnicul l-a considerat întotdeauna pe sfânt prietenul său, așa că i-a povestit despre trista întâmplare și i-a cerut ajutorul:

– De ce, sfântul meu, nu mi-ai apărat pisicuța? s-a plâns el.

În același moment a auzit pisicuța în afara ușii. Fusese eliberată din ghearele atacatorului.

* * *

Odată, părintele Artemie Grigoriatul, foarte simplu la suflet și în purtări, s-a dus în portul Pireu pentru a rezolva câteva probleme ale mănăstirii. A fost acostat și invitat la ea acasă de o prostituată și el, în naivitatea sa a acceptat.

– Slăvit să fie Dumnezeu, a spus el, căci printre mulțimea aceasta de oameni s-a găsit o persoană să-mi ofere ospitalitate.

Femeia l-a condus într-o cameră, i-a dat ceva de mâncare și a plecat. Apoi el a început să se roage, folosindu-și metania. La scurt timp după asta, femeia a bătut în ușă. Dar în timpul bătăii în ușă Artemie s-a așteptat să audă „Pentru rugăciunile…”, așa cum se întâmplă în Sfântul Munte. Cum ciocănitul în ușă continua, el a strigat:

– Spune „Pentru rugăciunile…”. Spune, altfel nu am să-ți deschid.

Pentru că ea n-a spus aceasta, el a înțeles că trebuie să fie ceva diavolesc la ușă și a continuat să se roage.

* * *

Acum câtva timp în Karyes a trăit un om simplu care nu era monah, bătrânul Yannis. Era numit „anticul”, deoarece era întotdeauna îmbrăcat într-un fel foarte demodat și ținea în mâna dreaptă un băț de păstor. Într-o zi a mers la părinții Iosefiți și a spus părintelui B.:

– Aș dori să-mi faci o mică icoană cu Maica Domnului pe nori și în alb.

Așa a văzut el pe Maica Domnului într-o vedenie.

– Îți vom face una, bătrâne Yannis, dar te va costa mult, i-a răspuns călugărul.

– Îmi ceri mult, dar eu o să-ți dau puțin, i-a răspuns bătrânul.

Altădată a văzut un lup dând târcoale chiliei părintelui Agatanghel. Yannis a făcut cruce și a zis:

– Maica Domnului, mântuiește-mă de lup și-ți voi aduce un vas cu ulei.

Și, într-adevăr, în dimineața următoare el a adus ulei icoanei „Axion Esti”.

Sursa: Patericul Athonit, Editura „Bunavestire”