Năşitul este o chestie de paternitate şi maternitate
11:17, sâmbătă, 28 februarie, 2015 | Cuvinte-cheie: botez, casatorie, Constantin Necula, creștere, dumnezeu, naş, nași, necununati, sfaturi duhovnicești, tineri
Dacă sunteţi necăsătoriţi, n-aveţi voie să botezaţi cu prietenul vostru ducând lumânarea şi voi bebeluşul în braţe. N-aveţi voie să botezaţi, pentru că se creează o rudenie spirituală, deveniţi părinţi ai aceluiaşi copil spiritual. (…)
Bunul simţ îţi spune următoarea treabă: când mergi la botezat, e normal să fii om cununat. Naşul trebuie să fie om cununat, în general, ca să păstorească alt puştan.
Mai vin câte unii şi bagă la înaintare câte o tânără domniţă: Ştiţi, este fata naşilor noştri de cununie. Şi? Să fie sănătoasă! Ce, am zis că nu poate ţine lumânarea? Da’ nu bebeluşul! Are carnet de măritată? Nu. Atunci liber! De ce? Năşitul, în general, este o chestie de paternitate şi maternitate. De ce vin şi vă spun asta? Pentru că s-ar putea ca ea, căsătorindu-se cu un bărbat, să ajungă în situaţia în care el are o disensiune cu familia copilului pe care ea l-a botezat şi nu-l mai interesează copilul. Da? Este una dintre explicaţiile minimale. În general, căutaţi să puneţi copiilor voştri oameni căsătoriţi ca naşi, căsătoriţi legal, în Biserică, şi pentru ca acest prunc să crească cu tată şi mamă, nu într-un singur picior.
Este pierdere de vreme să stăm pe fiecare articol de lege să-l discutăm sau pe fiecare articol de canon. Canonul este unic şi clar. E de bun simţ: nu botează niciodată o singură persoană – decât dacă este văduv, şi nici atunci. De obicei, botează două persoane, bărbat şi femeie. Doamne fereşte de două femei, că se mai întâmplă să zică: Păi vin fetele naşilor să boteze.
Voi, în general, feriţi-vă a năşi până nu vă căsătoriţi. Nu botezaţi până nu vă căsătoriţi, că, în primul rând, nu sunteţi voi crescuţi cât să puteţi creşte un copil. Ştiţi că toate femeile zic: Of, of, numai mamă să nu fii! Adevărat, da’ numai Dumnezeu ştie ce înseamnă să fii Tată! Şi atunci, ca să vă împliniţi corect lucrurile, trebuie să fiţi împliniţi voi.
Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 77-78