Ne păzește de duhul cel viclean
20:40, luni, 14 noiembrie, 2016 | Cuvinte-cheie: bunicuțul, cel viclean, Porfirie Kavsokalivitul, povestiri
Un frate mi-a povestit următoarele:
„Într-o zi am plecat din Atena împreună cu Bunicuțul, ca să vedem un teren. Asta se întâmplă înainte să cumpere terenul pe care se află acum mănăstirea. Ne-am dus așadar la Inofita.
Pe drum părintele a început a-mi spune niște lucruri cu un înțeles atât de adânc, încât nu l-am putut pătrunde. O vreme a continuat să vorbească, apoi deodată a început să strige:
– Măi omule, pricepi ce-ți spun?
Eu l-am privit cu mirare, spunând în sinea mea: „Doamne, ce-o striga Bunicuțul așa de tare? Nu l-am mai auzit niciodată strigând așa”. Apoi i-am răspuns:
-Nu, Bunicuțule, nu pricep.
A doua zi m-a sunat la serviciu și m-a întrebat:
-Ai băgat seama ieri că ți-am vorbit mai tare?
-Da, Bunicuțule, i-am raspuns.
-De unde să știu, părinte?
-Ei bine, fiule, venea un duh necurat ce voia să-ți sădească în minte gânduri de îndoială despre cele ce-ți spuneam, așa că am strigat ca să te scot de sub înrâuirea sa.
– Cum , părinte?, cum e cu putință așa ceva?
– Ei bine, este. Îți voi spune altădată cum anume. Acum, rămâi cu bine, mai zise părintele și închise telefonul.
Altădată l-am întrebat despre aceasta, iar părintele mi-a spus:
– Ei, lasă asta acum. Gata! S-a dus!
„Matematici superioare”, am cugetat eu în sinea mea”
Din Anastasios Sotirios Tzavaras, „Amintiri despre Bătrânul Porfirie, părintele nostru duhovnicesc, străvăzător şi înaintevăzător”, Bunavestire, Bacău, 1999