Nici abuz, nici refuz

La conveţuirea căsătoriţilor (în relaţiile intime) nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul îl stinge pe soţ, refuzul pe soţie, dar şi pe soţ. Cum e aceasta ? Aşa-i făcut omul de Dumnezeu; bărbatul şi femeia, dintr-un singur trup. Cu cunoştinţele contemporane de biologie, de endocrinologie şi de neurologie, putem înţelege clar aceste lucruri.

S-o luam fugitiv cu puţină biochimie endocrină. Hormonii: aceştia sunt substanţe de biosinteză produse de glande şi vărsate în circuitul intern al sângelui, cu ajutorul căruia circulă prin tot organismul, cu rol în activitatea sistemului nervos, deci a tuturor organelor, în scopul de a menţine organismul întreg şi în bune condiţii de viaţă internă şi externă.

Dacă aceste substanţe extrem de valoroase pentru iconomia vieţii şi pentru funcţionarea în bune condiţii a sistemului sunt risipite de plăcere, de care nu te mai saturi – atunci încep să apară urmările. Abuzul păgubeşte pe bărbat de necesarul de substanţe glutamice sistemului său nervos şi încep fenomenele de carenţă nervoasă, care pot ajunge până la slăbirea totală a funcţiei mentale.

Refuzul le păgubeşte pe femei. Unul din motivele obişnuite este acela „întemeiat” pe stăvilirea numărului de copii. Modalitatea aceasta este viciul „onaniei” cu femeia. Păgubesc amândoi – pagubă biologică ce se resimte în sănătatea amândurora.

Minţirea, trişarea, ferirea, e unul şi acelaşi viciu, ce duce în mod normal la o nervozitate şi la o nemulţumire unul faţă de altul, pe care natura în nevinovăţia ei caută s-o remedieze. Şi cum o remediază ? Căutând fiecare în părţi alt partener ca să nu falsifice conveţuirea.

Deci dacă o femeie greşeşte cu altcineva de vină e trişarea lor, „ferirea” soţului, care o împinge la gestul căutării altuia care să fie corect cu natura. În majoritatea cazurilor de necredinţă a femeii e de vină soţul că nu şi-a umplut casa de copii. Deci cine fuge de copii fuge de responsabilitate.

Când însă îţi ei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieţii îţi va ajuta să ai şi ce le da de mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsătoriei. Deci, nici abuzul, nici refuzul, ci o dreaptă socoteală şi o conveţuire corectă şi liniştită.

Părintele Arsenie Boca