Noua toleranță: „Ești creștin? Tratează-te!”

Creștinismul, pare-se, nu este nimic mai mult decât o afecțiune pentru care trebuie să faci reabilitare, o tulburare mintală care necesită o amplă detoxificare – un virus și nu un set de credințe înrădăcinate în Adevăr. Tocmai de aceea, tribunalele încearcă tot mai mult să îi trimită pe dizidenții Noii Ordini Morale a Revoluției Sexuale la reabilitare și instruire obligatorie pro-diversitate. Un articol de Jonathon Van Maren, director de comunicare al Centrului Canadian pentru Reformă Bioetică, scriitor și orator pro-viață. Articol publicat în original pe LifeSiteNews.

Acum un an, la Festivalul Ideilor Periculoase din Australia, am asistat cu interes la dezbaterea comentatorului creștin Peter Hitchens cu un grup de adepți ai Revoluției Sexuale – feminista radicală Germaine Greer, jurnalista Hanna Rosin și popularul și mult-publicatul pervers Dan Savage (care cerea nu de mult ca avortul să devină obligatoriu).

Ca unic conservator în grupul de discuții, Peter Hitchens a fost permanent obligat să apere cele mai elementare concepții ale civilizației, de la valoarea căsătoriei la modul în care ne tratăm copiii. Însă un schimb de replici cu Dan Savage s-a detașat clar în opinia mea: anume, când Savage i-a răspuns lui Hitchens acuzându-l că este „paranoic și proiectează”.

Hitchens l-a întrerupt furios:

„Aceasta este intoleranță! Pentru că am o opinie diferită de a lui, a devenit brusc psihanalist calificat, care poate să îmi spună că am dreptul să am opiniile mele, dar acestea sunt patologice – or, acesta este germenul absolut al totalitarismului. Când începi să crezi că opiniile altora sunt o patologie, atunci te afli la începutul stadiului care duce la poliția secretă și la gulag. Nu îți poți imagina că oricine altcineva are dreptul la o opinie diferită de a ta fără a crede că are vreun defect personal.”

Sau, în cuvintele marelui și regretatului William F. Buckley:

„Liberalii susțin că doresc să asculte alte păreri, dar sunt șocați și ofensați să afle că există și alte păreri.”

La data când Buckley a făcut acest comentariu miezos, cultura noastră era încă orientată în multe privințe după valorile creștine reziduale. Furia lui Peter Hitchens este, însă, îndreptățită astăzi, întrucât echipele de epurare ateiste și totalitariștii „progresiști” depun toate eforturile de a eradica orice simbol cultural care are vreo asociere marginală cu creștinismul. Deși publicul australian a râs zgomotos la sugestia că credințele creștine ar putea fi suprimate (cât de repede uităm istoria!) și deși Dan Savage a protestat vehement că, de fapt, el este tolerant, o parcurgere rapidă a știrilor de Stânga ne dovedește că temerile lui Hitchens nu sunt nici pe departe paranoice.

Cu doar două zile înainte de scrierea acestui articol, The Daily Beast a publicat un articol cu titlul „De ce respinge generația mileniului religia organizată?” Se pare că fizicianul Lawrence Krauss, prieten apropiat al polemistului ateist Christopher Hitchens, acum decedat, a filozofat recent că cultura noastră s-ar putea afla pe pragul de a elimina religia:

„Schimbarea este mereu la o generație distanță”, a declarat el publicului, făcând referire la transformările culturale rapide privind căsătoria homosexuală și sclavia, „deci dacă vrem să sădim sâmburii îndoielii în copiii noștri, religia va dispărea în decurs de o generație, sau cel puțin va fi eliminată în mare parte. Și asta cred că avem obligația să facem.”

Autorul articolului din The Daily Beast observă că oamenii par să aibă o predispoziție psihologică înspre credința religioasă, dar indiferent de aceasta, părerile „bigote” ale anumitor facțiuni religioase, cum ar fi cele care se opun căsătoriei homosexuale, pot fi eliminate cu mult mai mare succes. Cu alte cuvinte, afirmă el tolerant, nu este necesar ca religia să fie eradicată complet, ci doar să fie amputată substanțial.

Salon și-au adus și ei contribuția, declarând că:

„Bigotismul de tip «Dinastia rațelor» are încă un public – dar nu pentru mult timp.”

Ateismul nu mai este capătul unui lung drum al îndoielilor personale, a jubilat autorul, ci mai degrabă doar începutul – și ateii chiar folosesc tradițiile religioase ca să poată încă să se simtă ca și cum viața mai are sens și să beneficieze de concedii plătite! Ateiștii nu numai că deturnează cu japca tradițiile religioase în serviciul unor activități care nu includ modificarea comportamentului sau autocontrolul, ci Salon mai menționează că:

„Sexualitatea biblică este aruncată la coș – în sfârșit.”

Acesta, pare-se, este un lucru bun – în ciuda muntelui de dovezi, plin de boli și tapetat cu cadavre, care arată că Revoluția Sexuală a fost și este un eșec colosal.

Și apoi, vine asta:

Credincioșii care se recuperează își revendică viețile. Majoritatea ateiștilor și agnosticilor sunt foști credincioși, ceea ce înseamnă că mulți poartă un vechi bagaj psihologic derivat din credințe din copilărie sau un ciclu de convertire și deconvertire ulterior copilăriei. Deși mulți foști credincioși renunță la religie fără traumatisme, pentru unii nu este așa, existând acum un termen pentru credincioșii aflați în recuperare: revendicatori. Un grup mic, dar în creștere de savanți cognitiviști explorează relația dintre religie și boli mintale precum depresia, tulburările de anxietate și panica.

Creștinismul, pare-se, nu este nimic mai mult decât o afecțiune pentru care trebuie să faci reabilitare, o tulburare mintală care necesită o amplă detoxificare. Este un virus care necesită tratament și recuperare, și nu un set de credințe înrădăcinate în Adevăr. Tocmai de aceea, tribunalele încearcă tot mai mult să îi trimită pe dizidenții Noii Ordini Morale a Revoluției Sexuale la reabilitare și instruire obligatorie pro-diversitate. În toată Europa și America de Nord, lagărele de reeducare (denumire care se aplică deseori și sistemului public de învățământ și universităților occidentale) și cursurile de această factură reprezintă în tot mai mare măsură soluția guvernului la problema creștinilor primitivi cu care încă mai coabitează, care se agață de credințele lor desuete cu o convingere ce pare greu de zdruncinat.

Discutam ieri cu un prieten avocat, care a făcut observația că unul dintre motivele pentru care cultura noastră s-a transformat atât de drastic este acela că Stânga a fost dispusă să lupte ca demonii pentru fiecare centimetru sângeros de teritoriu pârjolit, să suprime orice mențiune a numelui lui Dumnezeu, să creeze toate drepturile sexuale nou inventate din senin, să eradice orice mențiune a moștenirii noastre creștine din școli. Creștinii, pe de altă parte, au fost mult mai dornici să fie împăciuitori, să accepte și să se întoarcă pur și simplu la treaba lor de a munci și a-și crește familiile. Și așa, centimetru cu centimetru, Revoluționarii Sexuali ne-au încolțit în bisericile noastre, în școlile noastre creștine și în casele noastre. Și încearcă deja să găsească modalități de a-și forța noile „valori” asupra noastră și acolo.

Pentru că, dacă, în ochii lor, creștinismul este o patologie, o tulburare mintală, o nebunie temporară, atunci nu poate exista libertate religioasă. Nu vor fi satisfăcuți cât timp instituțiile religioase predau și aderă la credințele creștine, cât timp bisericile care mențin dreapta credință încă predică adevărurile perene și cât timp părinții încă își învață copiii că Revoluția Sexuală a fost un dezastru sângeros și oribil. Așa că vor încerca, după cum au mai încercat deja, mai îndârjit și mai îndelung.

Și noi va trebui să ripostăm.

sursa culturavietii.ro