Nu contează cât trăim, dar cum trăim

Suntem în așteptarea unui nou an calendaristic. Socotim anii după perioada lui Hristos.

Inițial începutul anului era legat de Nașterea Domnului. Nu știu însă câți dintre cei care așteaptă Revelionul își mai amintesc de Mântuitorul, îi mulțumesc că au primit viață pământească, că au parcurs un segment al acesteia și câți îi cer binecuvântarea vieții.

Ne mai legăm oare anii vieții de Dumnezeu? Mai păstrează Revelionul acea „trezire” inițială (căci acesta este sensul primar în franceză)? Probabil, Domnul vrea nu doar să ne vadă priveghind, ci mai cu seamă caută la trezvia noastră, adică la curățenia, neprihănirea, cumpătarea noastră.

Încă în sec. al XIX-lea ne mărturisea Sf. Teofan Zăvorâtul despre această tendință a denaturării sărbătorii: „Aduceţi-vă aminte cum aţi întâmpinat mulţi dintre voi anul cel nou, şi acum judecaţi singuri, cu sânge rece, dacă seamănă asta cu ceva cât de cât creştinesc! Să jucaţi cărţi până la miezul nopţii, ori să pălăvrăgiţi despre toate fleacurile, iar la miezul nopţii, la hotarul dintre anul vechi şi anul cel nou, să luaţi paharele şi să vă învârtiţi – ce înseamnă asta? Ce noimă e aici? Dumnezeu, Stăpânul vremii şi al vieţii noastre, ne-a dat să încheiem un an şi să intrăm în altul. În această clipă de trecere ce se cuvine oare? Să ne înălţăm mâinile către cer şi să dăm mulţumită Domnului pentru milele Sale cele trecute şi să-L rugăm să prelungească bunăvoirea Sa şi pe viitor.”

Toată lumea e într-o așteptare de mană cerească, își urează ani mulți, fericiți, cu bani în pungă…  Însă nu-și amintește că toate acestea sunt imposibile fără ajutorul lui Dumnezeu.

Până la urmă, în viața aceasta nu contează cât trăiești, dar cum trăiești pentru Dumnezeu și aproapele. Îmi amintesc de prioritățile vieții mărturisite de un vrednic slujitor: „În viaţă operăm cu trei categorii de valori: esenţiale, importante şi secundare. Esenţială este credinţa şi legătura cu Dumnezeu, care-i dau omului verticalitate, echilibru, pace. Importante sunt familia şi profesia. Secundare sunt cele care ţin de biologic: reproducere, nutriţie, distracţie… Şi închei cu amărăciune: Problema majoră este că azi oamenii trăiesc în secundar…!”(Părintele Atanasie Ștefănescu).

Să nu ne aruncăm în spectacole și distracții, care, în cel mai bun caz, nu ne oferă nimic în schimb, ba din contra, reprezintă mari pericole, prin care mulți deviază de la calea cea dreaptă, cad… chiar își pierd viața.

Să ne legăm și să ne ținem de ceva/cineva sigur, care nu este altul decât Dumnezeu, pe care să-l descoperim și în viața noastră.

De asta unii credincioși răspund chemării de a petrece trecerea dintr-un an în altul chiar în casa Domnului, la o rugăciune și nu dau greș. Primesc o binecuvântare aparte!

”Vino în Biserica lui Hristos! Ca să înveţi ce este inocenţa şi puritatea, ce este blândeţea şi ce este iubirea. Vei afla care este rostul tău în lume, care este sensul existenţei noastre. Spre stupoarea ta, vei afla că viaţa noastră nu sfârşeşte în moarte, ci în înviere; că existenţa noastră este spre Hristos şi că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul. Vei avea o nădejde şi nădejdea te va face tare. Vei avea o credinţă şi credinţa te va mântui. Vei avea o dragoste şi dragostea te va face bun.”, ne îndeamnă părintele Gheoghe Calciu-Dumitreasa.

Cât de frumos ar fi ca în noaptea Revelionului să ardem ca niște lumânări, să emanăm căldură și dragoste, să fim treji în rugăciune, cu atât mai mult că anul acesta e noaptea de sâmbătă spre duminică, când cinstim Sfânta Înviere a lui Hristos.

Preot Octavian Moșin, www.octavianmosin.info