O lege nouă care atentează la instituţia familiei în Republica Moldova

Ieri, 21 martie, Parlamentul a aprobat în primă lectură proiectul de lege nr. 61 privind protecţia specială a copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi. Acest proiect de lege este un nou atac la adresa instituţiei familiei care doreşte să instituie poliţia de reeducare a copiilor noştri. Statul încearcă să privatizeze şi copii, sub pretextul protecţiei drepturilor copilului.

Legea este plină de noţiuni vagi şi interpretabile unde un funcţionar rău intenţionat poate foarte uşor abuza de prevederile acestei legi pentru a lăsa nişte părinţi fără drepturi părinteşti invocînd nişte motive absolut aberante. Ca să exemplific, vom analiza criteriile în baza cărora se stabileşte care copil poate fi inclus în grupul de risc.

Să vedem ce înseamnă „copil în situaţie de risc” – copilul referitor la care se constată, în urma evaluării situaţiei, că îi sînt încălcate drepturile din cauza anumitor circumstanţe şi condiţii nefavorabile de ordin social, economic, medical, psihoemoţional, abuzului, neglijării sau că părinţii/reprezentanţii lui legali sînt bănuiţi de neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor privind creşterea şi îngrijirea copilului; adică ei pot să se implice în viaţa de familie doar dacă vor bănui că părinţii nu-şi îndeplinesc corespunzător îndatoririle. Şi de aici altă întrebare, cine stabileşe care sunt criteriile care stabilesc îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor?  Practic, se intituţionalizează PREZUMŢIA VINOVĂŢIEI PĂRINŢILOR, adică Părinţii sunt vinovaţi apriori iar Statul este cel care are grijă mai mare faţă de copii decît părinţii.

„Echipă multidisciplinară  – grupul convocat de asistentul social comunitar în calitate de manager de caz, compus din profesionişti din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia copilului, care colaborează în scopul prevenirii şi/sau soluţionării cazurilor copiilor;” – practic acesta va fi grupul inchizitoriu. Inchiziţia care va hotărî cine va trebui „ars pe rug”.

O altă dfefiniţie nu mai puţin gravă – „violenţă împotriva copilului – forme de rele tratamente produse de părinţi/reprezentanţi legali/îngrijitori sau de orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu copilul, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea şi moralitatea, care include tipurile de violenţă definite în articolul 2 al Legii nr. 45-XVI din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie;”

Nimeni nu ne spune, cum pot părinţii să pedepsească copilul şi care este limita? Cine va interpreta „răul tratament” dacă o palmă la fund părintească va fi taxată ca rău tratament, înseamnă asta că vom putea fi lipsiţi de drepturile părinteşti? Sau dacă nu vom da bani copiilor iarăşi putem fi învinuiţi? Dar dacă le vom interzice frecventarea orelor de educaşţie sexuală? Iarăşi legea poate fi interpretată în defavoarea copilului şi a familiei în general.

La capitolul „neglijarea copilului” vom explica fiecare criteriu care se consideră pasibil de sancţiune. Primul criteriu –  „a) neglijare alimentară – privarea de hrană, absenţa din meniul copilului a mai multe alimente esenţiale pentru dezvoltare, mese neregulate, alimente nepotrivite sau administrate necorespunzător vîrstei copilului, malnutriţia copilului;” la prima vedere e totul bine. De aici apar cîteva întrebări – Statul doreşte deja să ne stabilească meniul zilnic pentru copii noştri? Unde este stabilit care sunt alimentele corespunzătoare pentru necesare? Ce înseamnă mese neregulate, sau care este regularitatea meselor? Şi dacă copilul meu va ţine post, asta va presupune că eu îi pun viaţa şi sănătatea în pericol, deci trebuie luat? Ce înseamnă alimente nepotrivite, cine stabioleşte care sunt potrivite? Şi iarăşi cine stabileşte ce alimente sunt corespunzătoare fiecărei vîrste? Statul doreşte să controleze fiecare lingură îmbucată de copii noştri?

 Al doilea criteriu – „b) neglijare vestimentară – lipsa îmbrăcămintei şi a încălţămintei, îmbrăcăminte şi încălţăminte nepotrivite pentru anotimp sau de mărime necorespunzătoare;” – şi dacă un copil dintr-o famili mai săracă va îmbrăca o haină cu un număr două mai mare la şcoală deja părinţii lui vor fi pasibili de neglijenţă şi pedeapsă?

Al treilea criteriu neglijare a igienei – nerespectarea normelor generale de igienă personală şi a locuinţei, condiţii de locuit incompatibile cu exigenţele de protecţie a vieţii şi sănătăţii oamenilor şi insalubre; – iarăşi apare întrebarea care este norma de igienă personală a locuinţei şi care sunt condiţiile de locuit compatibile cu exigenţele de protecţie a vieţii şi sănătăţii? Va fi impus cenz de avere în caz că vom dori să avem mai mulţi copii? De exemplu să asigurăm fiecărui copil cîte o odaie bine amenajată şi Doamne fereşte să doarmă cîţiva copii într-o odaie sau cu părinţii împreună? Iar dacă nu v-om avea spaţiu locativ necesar, unii sau toţi copii vor fi iară-şi luaţi de la părinţi pentru neglijenţă? Sau va fi ca în cazul recent din Spania unde unei familii de 10 copii, autoritatea a luat 7 din copii invocînd exact lipsa spaţiului necesar, iar mama prin decizie judecătorească a fost obligată la sterilizare pentru a nu mai naşte copii?

Următorul criteriu este d) neglijare medicală – lipsa îngrijirilor medicale necesare, refuzul examenelor medicale, inclusiv profilactice, a măsurilor profilactice, neadministrarea tratamentului medical prescris, neadresarea la lucrătorii medicali în cazurile de urgenţă; – acest criteriu este unul dintre cele mai periculoase, mai ales că în ultima vreme tot mai mulţi părinţi refuză administrarea vaccinurilor copiilor săi, ceea ce se încadrează perfect la punctul „inclusiv profilactice”… Deci dacă noi, din motive religioase şi/sau medicale vom refuza administrarea vaccinului copiilor, sau vom refuza tratamentul medicamentos prescris de medic, şi vom folosi metode naturiste de tratare a bolii vom fi automat BĂNUIŢI de neglijenţă şi de punerea în pericol a sănătăţii copilului. Deci orice polemică cu un medic va putea conduce la lipsirea de drepturi părinteşti invocîndu-de punerea în pericol a sănătăţii copiilor.

Criteriul cinci – e) neglijare educaţională – neîncadrarea copilului în instituţie preşcolară, neşcolarizarea copilului, interzicerea de a frecventa activităţile extraşcolare, atitudine iresponsabilă faţă de procesul de şcolarizare a copilului şi reuşita şcolară a acestuia; –  deci dacă eu nu vreau să-mi dau copilul la grădiniţă şi vreau să mă ocup de educaţia lui la domiciliu iarăşi sunt bănuit… Acum îmi pun întrebarea, ce vor face părinţii care nu şi-au vaccinat copii şi care instituţia preşcolară sau şcolară nu acceptă înmatricularea copiilor?  Iarăşi va fi motiv ca părinţii să fie lipsiţi de drepturile părinteşti? Copilul desigur va fi vaccinat forţat, contrar voinţei lui şi trecut în şcoală pentru reeducare.

Şase – f) neglijara emoţională – lipsa atenţiei, a semnelor de afecţiune şi apreciere; – va trebui deja să mimam semne de afecţiune în faţa inchizitorilor (autorităţilor)?

Şi ultimul – g) neglijare în supraveghere – punerea sau lăsarea copilului în condiţii şi circumstanţe în care lipsa de supraveghere sau supravegherea neadecvată pot conduce la îmbolnăvirea,  traumatizare şi/sau exploatarea copilului; – deci dacă ai lăsat pe cîteva minute copilu într-o odaie şi în acest timp copilul a căzut şi s-a traumatizat cumva, deja sunteţi un părinte periculos pentru copilul dumneavoastră. Deci doamne fereşte ca pînă la vîrsta de 18 ani copilul dumneavoastră să se traumatizeze. Vă imaginaţi cumva să se joace dea Ţurca sau fotbal? Doamne fereşte, aţi lăsat copilul nesupravegheat şi s-a traumatizat – sunte-ţi un părinte rău!

La articolul 4 vedem principiile protecţiei copilului:

a)        asigurarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b)      egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

c)       responsabilitatea primară a părinţilor pentru îngrijirea, educarea şi protecţia copilului şi dreptul părinţilor la asistenţă din partea statului pentru a creşte şi a educa copilul în familie;

d)      cooperarea intersectorială şi intervenţia multidisciplinară;

e)       asistenţa individualizată pentru fiecare copil;

f)       respectarea demnităţii copilului;

g)      asigurarea participării copilului la luarea deciziilor care îl privesc, ţinînd cont de vîrsta şi de gradul său de maturitate;

h)      asigurarea continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinînd cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingsvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

i)        celeritatea în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

j)        responsabilitatea autorităţilor pentru asigurarea protecţiei împotriva abuzului, neglijării şi exploatării copilului.

Deci cum am mai spus se intituţionalizează PREZUMŢIA VINOVĂŢIEI PĂRINTELUI.  Copilului ise acordă nişte drepturi de care le va putea folosi chiar contra părinţilor. Avem experienţa Norvegiei, Franţei, Germaniei Canadei unde există linii fierbinţi şa care copii se pot plînge pe părinţi pentru că sunt obligaţi să facă temele pentru acasă, dacă îi mustră nemaivorbind de pedepse corporale…

Iar punctul i) conţine şi o doză de manipulare prin utilizarea unor termeni pe care un părinte obişnuit nu-l va putea înţelege. Celeritatea este repeziciune, iuţeală din franţuzeşte. Deci dacă Autoritatea constată o neregulă mai mult sua mai puţin obiectivă, imediat trebuie să acţioneze. Felul în care vor acţiona autorităţile se descrie la art. 9 unde copilul în caz de pericol pentru sănătate şi viaţă (postul de exemplu la familiile ortodoxe poate servi asemenea temei) se sustrage fără a prezenta nici un act, împreună cu poliţistul medicul şi primarul sau Direcţia de Asistenţă Socială şi anunţă procurorii în termen de 24 de ore. Copilul este plasat în centre de plasament temporar.

Atribuţiile autorităţii tutelare mi se par deadreptul odioase. Practic printr-o dispoziţie va fi posibil percheziţionarea oricărei familii şi să poată verifica orice familie din Moldova, mai ales că fiecare al 3 copil are un părinte peste hotare, iar restul care sunt acasă sunt la limita sărăciei, în afară de copii celor care scriu asemenea legi… Iată care sunt atribuţiile autorităţii:

a)      asigură recepţionarea şi înregistrarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului, se autosesizează personal în cazul identificării copiilor în situaţie de risc;

b)      coordonează examinarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului;

c)      acordă, în limita atribuţiilor sale, suport asistentului social comunitar şi altor specialişti cu competenţe în domeniul protecţiei copilului în procesul de evaluare şi de asistenţă a copiilor în situaţie de risc şi copiilor separaţi de părinţi şi, în caz de necesitate, participă la acest proces;

d)     întreprinde, în limita atribuţiilor sale, în cooperare cu autoritatea tutelară teritorială, acţiunile necesare pentru prevenirea separării copilului de mediul familial sau pentru (re)integrarea copilului în familie;

e)      emite dispoziţii privind:

• evaluarea familiilor cu copii în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
• luarea copilului de la părinţi sau persoanele în îngrijirea cărora se află acesta, în cazul existenţei unui pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea lui;
• plasamentul de urgenţă al copiilor separaţi de părinţi;
• instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor ai căror părinţi sînt plecaţi peste hotare;
• luarea şi scoaterea din evidenţă a familiilor cu copii în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;

f)       participă la procedura de luare a copilului de la părinţi;

g)      eliberează şi transmite autorităţii tutelare teritoriale avize privind plasamentul planificat al copiilor;

h)      cooperează cu instituţiile, structurile şi serviciile cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului la nivel local;

i)        coordonează procesul de monitorizare a situaţiei familiilor cu copii în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;

j)        coordonează procesul de analiză a situaţiei la nivel local în domeniul protecţiei copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;

k)      planifică şi decide în privinţa realizării măsurilor de informare a populaţiei privind drepturile copilului;

l)        întreprinde măsurile necesare, în limita atribuţiilor sale, pentru respectarea drepturilor patrimoniale ale copiilor rămaşi fără ocrotire părintească;

m)    asigură prezentarea trimestrială şi anuală către autorităţile tutelare teritoriale a datelor statistice şi a informaţiei privind protecţia copiilor în situaţie de risc şi a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească, precum şi a informaţiei pe cazuri concrete de protecţie specială a copilului, la solicitarea autorităţilor teritoriale sau a autorităţii centrale.

Articolul 7. Atribuţiile autorităţii tutelare teritoriale

a)      Autorităţile tutelare teritoriale au următoarele atribuţii:

b)      recepţionează, înregistrează şi referă, conform competenţei, sesizările privind încălcarea drepturilor copilului;

c)      acordă sprijin, în limita atribuţiilor, autorităţilor tutelare locale în procesul de identificare, evaluare şi asistenţă a copiilor în situaţie de risc şi copiilor separaţi de părinţi şi participă la acest proces, în caz de necesitate;

d)     întreprinde, în colaborare cu autoritatea tutelara locală, acţiunile necesare pentru prevenirea separării copilului de mediul familial sau pentru (re)integrarea lui în familia biologică;

emite dispoziţii privind:

• plasamentul planificat al copiilor separaţi de părinţi;
• stabilirea/retragerea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească şi de copil rămas fără ocrotire părintească;
• stabilirea statutului de copil adoptabil;

e)      ţine evidenţa copiilor rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească aflaţi în plasament planificat şi recepţionează/sistematizează datele privind copiii aflaţi în evidenţa autorităţilor tutelare locale;

f)        asigură reprezentarea intereselor şi drepturilor copiilor în instanţa de judecată;

g)      asigură cooperarea dintre instituţiile, structurile şi serviciile cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului la nivel teritorial;

h)      determină necesităţile de formare profesională a specialiştilor implicaţi în protecţia copilului în domeniul respectării drepturilor copilului;

i)        efectuează analiza datelor privind situaţia copiilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă şi prezintă propuneri privind instituirea sau dezvoltarea serviciilor sociale conform necesităţilor identificate;

j)        întreprinde măsuri de informare a populaţiei privind drepturile copilului;

k)      întocmeşte şi prezintă periodic, anual şi la solicitare autorităţii centrale pentru protecţia copilului rapoarte de activitate şi date statistice privind protecţia copiilor, precum şi informaţii pe cazuri concrete de protecţie specială a copilului, solicitate de alte autorităţi teritoriale sau de autoritatea centrală.

Citindu-le îţi dai seama că părintele va fi practic un sclav şi un ostatic al poftelor copilului care poate oricînd apela la poliţia copiilor şi să-i protejeze de părinţii care îi mustră pentru comportament deviant sau pentru o palmă la cur dată pentru o nedreptate. Deci în curînd nu vom mai putea să ne educăm copii, de asta se va educa Statul. Sau dacă eu îi voi interzice copilului să frecventeze orele de educaţie sexuală automat eu voi fi învinuit că îi încalc drepturile copilului cu privire la informare şi mai ales îi impun viziunile mele şi voi fi pedepsit conform legii 45 privind violenţa în familie, dar şi a acestei legi care va stabili că dau dovadă de neglijenţă în procesul de educare a copilului.

În articolul 9 vedem care vor fi metodele de evaluare şi de luare a copilului de la părinţi –

Evaluarea situaţiei copilului, evidenţa şi asistenţa copiilor în situaţie de risc

Autoritatea tutelară locală de la locul aflării copilului dispune evaluarea iniţială a situaţiei copilului de către asistentul social comunitar, cu implicarea în procesul de evaluare, după caz, a altor specialişti relevanţi din domeniul ocrotirii sănătăţii, educaţiei, ordinii publice etc.:

în termen de 24 de ore – în cazul primirii informaţiilor menţionate la literele a) – c) din articolul 8;

imediat – în cazul în care din conţinutul sesizării se constată existenţa unui pericol iminent pentru copil, precum şi în cazul primirii informaţiilor menţionate la literele d) – i) din articolul 8.

În cazul în care, în urma evaluării iniţiale, se constată existenţa unui pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea copilului, autoritatea tutelară de la locul aflării acestuia dispune imediat luarea copilului de la părinţi sau persoanele în îngrijirea cărora se află copilul, comunicînd acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore.

(3) Procedura de luare a copilului de la părinţi se efectuează cu participarea obligatorie a autorităţii tutelare locale, asistentului social comunitar, medicului/asistentului medicului de familie şi a ofiţerului operativ de sector.

(4) În cazul în care situaţiile de risc pentru copil menţionate la literele a) – b) din articolul 8 s-au produs în afara familiei, măsurile specificate în alineatul (1) se întreprind cu acordul prealabil al părinţilor/reprezentantului legal al copilului, cu excepţia cazurilor în care dezacordul acestora contravine interesului superior al copilului.

(5) În cazul în care situaţiile menţionate la literele a) – c) din articolul 8 s-au produs într-un serviciu de plasament, autoritatea tutelară locală de la locul aflării copilului întreprinde măsurile prevăzute în alineatul (1), asigurînd măsuri de securitate pentru viaţa şi sănătatea copilului  şi informînd imediat autoritatea tutelară teritorială, care va decide asupra măsurilor de protecţie a copilului.

(6) Dacă în urma evaluării iniţiale se confirmă situaţia de risc pentru copil, autoritatea tutelară locală dispune imediat luarea în evidenţă a copilului în situaţie de risc.

(7) Registrul de evidenţă a copiilor în situaţie de risc se ţine de către asistentul social comunitar, iar în mun. Bălţi şi mun. Chişinău – de către autoritatea tutelară locală, cu excepţia unităţilor administrativ-teritoriale autonome din componenţa acestora.

(8) Evaluarea, asistenţa şi monitorizarea copilului în situaţie de risc se realizează conform managementului de caz, aprobat de autoritatea centrală pentru protecţia copilului.

(9) În cazul recepţionării informaţiei despre copiii aflaţi în situaţia menţionată la litera h) din articolul 8, autoritatea tutelară locală participă la întocmirea actului de abandon al copilului într-o instituţie sau a procesului-verbal privind găsirea copilului.

(10) În cazul în care locul aflării copilului este altul decît domiciliul părinţilor, autoritatea tutelară locală sesizează autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul părinţilor, în scopul prezentării datelor necesare pentru realizarea evaluării iniţiale şi complexe a situaţiei copilului.

Deci toţi copii care au un părinte peste hotare, sau nu sînt vaccinaţi, sau sunt săraci vor fi monitorizaţi şi incluşi în registre . În şcoli deja s-a început colectarea datelor despre copii cu părinţi peste hotare conform art. 12  şi includerea lor în registre speciale de evidenţă şi monitorizare. Deşi Legea încă nu a intrat în vigoare.

Iată ce spune art. 12: Copiii ai căror părinţi sînt plecaţi peste hotare

 (1) Informaţia privind identificarea copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sînt plecaţi/este plecat la muncă peste hotare se prezintă autorităţii tutelare locale de către:

a) administraţia instituţiilor educaţionale – anual, pînă la data de   1 octombrie;

b) asistentul social comunitar, medicul/asistentul medicului de familie, ofiţerul operativ de sector – în termen de 3 zile din momentul identificării copilului.

 (2) În baza informaţiei menţionate în alineatul (1), autoritatea tutelară locală dispune efectuarea evaluării situaţiei copilului de către asistentul social comunitar şi emite dispoziţia de instituire a tutelei/curatelei conform prevederilor legislaţiei, dacă în urma evaluării iniţiale se constată că condiţiile de creştere şi îngrijire a copilului sînt adecvate.

 (3) Evaluarea situaţiei copilului de către asistentul social comunitar se efectuează:

a) în termen de 3 luni, în cazul copiilor, informaţia privind identificarea cărora a fost prezentată de către administraţia instituţiilor educaţionale;

b) în termen de 10 zile lucrătoare, în cazul copiilor, informaţia privind identificarea cărora a fost prezentată de către asistentul social comunitar, medicul/asistentul medicului de familie sau ofiţerul operativ de sector.

Aici găsiţi ordinul de întocmire a listelor privind copii care au părinţii plceaţi peste hotare –http://mmpsf.gov.md/file/ordine/ORDIN_RO.pdf

O altă întrebare care apare, văzînd experienţa altor state care deja au aplicat asemenea legislaţie, asistenţii sociali, vor primi adaosuri la salariu pentru fiecare caz cercetat?  În Spania, în Germania, Rusia, în Norvegia se întîmplă asta… Şi atunci cum vom putea să ne apărăm de un funcţionar rău intenţionat, mai ales că şi ei nu sunt cei mai avuţi oameni, deci dornici de a primi un salariu mai mare.

Proiectul de lege abundă în noţiuni care pot fi interpretate şi folosite cu rea intenţie.

În raionul Rîşcani de exemplu, sunt cca 6000 de copii dintre care cca 5000 sunt aflaţi în situaţie de risc… Deci practic Autoritatea tutelara poate intra în orice familie pentru a face evaluări şi percheziţii. Iar dacă vor primi adaos la salariu pentru fiecare caz cercetat, în curînd vom auzi de tot mai multe cazuri de  părinţi răi şi Statul bun care are grijă de copii noştri.

* Proiectul legii îl puteţi găsi aici –http://parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/1605/Default.a

Sursa: http://cezarsalahor.wordpress.com/