O nouă misiune ASCO – misiunea îngerilor

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, și în special a Sfîntului Ierarh Nicolae, doi studenți din cadrul Asociației Studenților Creștini Ortodocși din Moldova (ASCO) – Natalia Borș și Sergiu Cărăuș au realizat o călătorie pînă la extremitatea nordică a țării, peste 250 km, mai exact în satul Coteala, raionul Briceni. Scopul călătoriei a fost de a ajunge la doi frați, Maxim și Augustina, de 14 și respectiv 8 ani. Doi frați rămași doar în grija buneilor. Tatăl lor a renunțat la ei încă de cînd erau micuți, iar mama lor e sus în ceruri, veghează poate de acolo asupra lor.

A trebuit o zi întreagă pentru a ajunge la „capătul pământului” , așa după cum ne relata preoteasa din sat, mămică a trei copii. În mod normal se ajunge în aproximativ patru ore de la Chișinău pînă la Coteala, însă atunci cînd te pornești să faci un bine pentru aproapele tău, mai ales pentru niște copii pe care pentru prima dată îi vei cunoaște, acest drum nu poate fi unul simplu, dacă nu ești pus la încercări la tot pasul, așa după cum am avut parte.

De istoria lui Maxim și a surioarei lui am aflat din cadrul unui proiect de ajutorare a persoanelor în etate din satul lor, în care elevii se implicau în calitate de voluntari și ajutau bătrînii din sat prin gospodărie, proiect care s-a desfășurat timp de trei ani de zile la nordul țării. În cadrul unui chestionar, la întrebarea ce își doresc copii de anul nou, Maxim a răspuns: „cadouri pe care le oferă părinții copiilor.” Un răspuns sincer, dar care ne-a îndemnat să facem ceva pentru ei. Îndemnați de aceste cuvinte, membrii ASCO timp de o lună au confecționat îngerași, care au fost procurați de la biserica “Întîmpinarea Domnului” de la USM de către enoriași. Din resursele acumulate au fost procurate jocuri educative și un set de cărți pentru copii.

Fiind ajunși spre seară în sat, am participat cuminți la slujba de seară din biserica de iarnă, unde ne-a întîmpinat preotul Serghei cu multă căldură. Spre dimineață, ne-am îndreptat cu pași grăbiți spre locuința bunicilor, unde locuiesc Maxim și Augustina. Ne-a întîmpinat Augustina, cu ochii curioși și cuminți. Am făcut cunoștință cu acești copii și am început să ne jucăm împreună. Dar din momentul cînd te joci cu un copil, devii tu unul. Astfel, am decis ca noi, membrii ASCO să fim frații lor mai mari. Ca să reușim la liturghia de duminică, i-am luat de mînuță pe Augustina și pe Maxim și ne-am pornit spre biserică. Mesajul nostru pentru locuitorii acestui sat, a fost unul simplu: „ tot de ce are nevoie un om pentru el este dragostea….dragostea părintească, căci ea este baza care clădește tot sensul vieții unui copil.” Au urmat colinde pentru cei prezenți la biserică, și la fel membrii ASCO au fost colindați de corul bisericii.

În drum spre casă, gîndurile ne-au însoțit în fiecare clipă…..destinul acestor copii…. dragostea părintească de care au fost lipsiți. Și parcă ai avea senzația că toți te-au uitat, că nimănui nu-i trebuiești, chiar și Dumnezeu a uitat de tine, dar… se întîmplă minuni. Vor apărea în viață acei care vor avea nevoie de tine, care îți vor da un sfat, o vorbă bună spusă din inimă…cu dragoste. Am avea impresia ca pentru a fi împlinit…îți trebuie să fii cel mai bogat om, dar sufletul duce lipsa de ceva. Acel ceva…este dragoste, care umple inima și sufletul. Ca să primești….trebuie mai întîi să dăruiești. Iubește și trăiește veșnic. (Fericitul Augustin)