O nouă rubrică – Ajutor prin rugăciune

,,Rugaţi-vă u­nul pentru altul, ca să vă vin­de­caţi, că multă putere are ru­gă­ciunea dreptului în lucrarea ei“ (Iacob 5, 16).

La rubrica noastră ÎNTREABĂ PREOTUL adeseori vin mesaje cu cereri de rugăciune pentru persoane grav bolnave, aflate în suferinţă trupească şi sufletească. Totodată primim pomelnice şi cereri de rugăciune pentru diferite cazuri complicate de judecată, furturi, pierderi şi alte pagube materiale şi morale.

Vă propunem să iniţiem rubrica SĂ NE RUGĂM UNII PENTRU ALŢII în cadrul căreia să ne rugăm împreună pentru cazurile deosebit de grave şi cele ce au nevoie de rezolvare urgentă.

Cât de plăcută îi este Bunului Dumnezeu rugăciunea smerită şi curată pentru aproapele, când vede că nu putem sta indiferenţi la suferinţa unui bătrân singur şi amărât, la suferinţa orfanilor şi văduvelor, la suferinţa celor lipsiţi de libertate, la suferinţa celor bolnavi, oropsiţi şi nedreptăţiţi, la suferinţa  sufletească a celor ce nu l-au cunoscut pe Hristos sau s-au îndepărtat de El şi ne plecăm genunchii trupeşti şi sufleteşti la rugăciune fierbinte ca un foc năvalnic ce mistuie în calea sa tot răul şi toată ispita, pentru a face loc vindecării, bucuriei duhovniceşti şi credinţei statornice.

Recent, am primit pe adresa [email protected] o cerere de rugăciune pentru o familie aflată în străinătate, în care am fost rugaţi să ne rugăm pentru: Nicolae, Andriana (părinţii) Nicoleta şi Maria (copii): „Vă rog să pomeniți la rugăciune această familie. Trăiesc în Occident. Le-au fost luați cu forţa copiii, fiind acuzați de violenţă în familie. Dimineaţa, Nicoleta (fiica) a refuzat să îmbrace haine groase, mama a certat-o și a obligat-o să se îmbrace, fiindcă afară ninsese. Nu se cunoaşte ce a spus fata la școală, dar când a mers tata să o ia, profesorii nu i-au dat copilul acasă. A venit poliția și a arestat mama fetei, nici nu i-au permis să vorbească cu tatăl. Au luat-o și pe cea mică, care are doar doi ani și le-au dus la orfelinat. Tata a rămas în stare de șoc, nu a ştiut сâteva zile nimic de soție și copii. A urmat o primă întrevedere cu copii, care au fost plasaţi într-un cămin de tip familial, unde mai sunt şi alţi copii, cu diferite cazuri asemănătoare”.

Cum să stea indiferent Bunul Dumnezeu când strigăm din toata fiinţa noastră: ,,Ajutor!’’ Cum să nu ne asculte Bunul Dumnezeu când ne cuprindem unii pe alţii în sufletele noastre, când nu suntem egoişti şi nu ne gândim numai la mântuirea noastră, la binele nostru, când facem din durerea celorlaţi durerea noastră.

Să pomenim în rugăciune pe Nicolae, Andriana (părinţii) Nicoleta şi Maria (copii), la moment au mare nevoie de sprijin duhovnicesc!