O sută cincizeci şi trei

…E noapte pe pământul sfânt al Palestinei.

Ucenicii lui Hristos, dintre care majoritatea erau pescari, pescuiesc în Marea Galileei.

Se trudesc toată noaptea, însă munca le este zadarnică. Spre dimineaţă, obosiţi şi disperaţi, ei se întorc la ţărm cu mrejele goale.

Pe ţărm îl văd pe Iisus, Care le porunceşte să mai încerce o dată şi să-şi arunce mrejele de-a dreapta luntrii.

Pescari încercaţi, apostolii ştiau bine, că dacă nu au prins nimic noaptea, în locuri bogate cu peşte, dimineaţa, la ţărm, nu aveau cum să prindă ceva. Însă, la cuvântul Învăţătorului, aruncă mreaja şi … cu greu au tras-o la ţărm, plină fiind cu  o sută cincizeci şi trei de peşti mari.

Acest eveniment este descris de evanghelistul Ioan (21, 1 – 14) şi reprezintă o parabolă care semnifică chiar întreaga viaţa noastră.

Fiecare dintre noi, pe tot parcursul vieţii, ne zbuciumăm să prindem ceva în mrejele noastre, însă ne trudim zadarnic, deoarece ne trudim în plină noapte, în întunericul depărtării noastre de Dumnezeu. Aruncăm mrejele peste tot, acolo unde credem noi că vom afla ceva…Şi nu aflăm nimic afară de pietre şi noroi: păcate şi dezamăgiri.

Mrejele adevăratului succes pot fi umplute doar cu Cuvântul lui Dumnezeu şi la lumina adusă de acest Cuvânt.

Fiecare dintre o sută cincizeci şi trei de parabole, care alcătuiesc culegerea ce urmează, ne poate servi ca o rază de lumină spre a ne orienta în întunericul învălmăşelii zilnice din lumea noastră contemporană.

Prot. Alexandru Iamandi