O vindecare minunată

Povestit-a cineva din părinți, că era un magistrat trimis cu o solie împărătească și pe cale a găsit un mort sărac, zăcând gol și făcându-i-se milă, a zis slugii sale: ia calul și mergi puțin mai înainte! Acela pogorându-se s-a dezbrăcat de una din hainele sale și a pus-o peste mort și s-a dus. Apoi, după puțin timp, trimis tot cu o solie și ieșind afară din cetate, a căzut de pe cal și i s-a frânt piciorul.

Și ducându-se la casa sa, se lupta cu mari chinuri și doctorii încercau să-l vindece. După ce au trecut cinci zile, i s-a înnegrit piciorul. Și aceasta văzând doctorii, au hotărât să-i taie piciorul, să nu putrezească și trupul. De aceasta înștiințându-se magistratul s-a supărat și plângea de acea primejdie și de mâhnire nici nu putea să doarmă, ci în noaptea aceea a rămas treaz. Luminând candela, a văzut la miezul nopții că se pogoară un om pe fereastra cea de sus și vine la dânsul și i-a zis: ”De ce te plângi, de ce te scârbești?”. Iar el a răspuns: ”Doamne, cum să nu mă plâng, că mi s-a frânt piciorul și mâine vin doctorii să-l taie?”. Iar el a zis: ”Arată-mi piciorul tău!”. Și arătându-l, l-a uns cel ce s-a arătat și i-a zis: ”Scoală-te și umblă!”. Bolnavul însă zicea: ”Doamne, nu pot că este frânt!”. Iar el a zis către dânsul: ”Sprijinește-te de mine!”. Și sprijinindu-se, s-a sculat și a mers sănătos. Apoi a zis iarăși cel ce s-a arătat: ”Iată, te-ai făcut sănătos! Deci culcându-te, odihnește-te și nu te scârbi!”.

Vorbindu-i și despre milostenie i-a pus înainte câteva cuvinte, zicând, că a zis Domnul: ”fericiți cei milostivi că aceia se vor milui! Și fără de milă este judecata la cel ce nu a făcut milă”. Apoi i-a mai spus: ”Mântuiește-te!”. Magistratul l-a întrebat: ”Te duci?” Zis-a lui acela: ”Ce mai voiești, dacă te-ai vindecat?”. Și iarăși magistratul: ”Pentru Dumnezeu care te-a trimis, spune-mi cine ești?” Răspuns-a cel ce s-a arătat: ”Caută la mine! Și după ce l-a privit i-a zis: ”Cunoști haina aceasta, pe care o port?”. I s-a răspuns: ”Da, Doamne, a mea este!”. Și iarăși a zis acela: ”Eu sunt cel pe care l-ai văzut mort, aruncat în drum, și mi-ai aruncat haina ta și acum m-a trimis Dumnezeu să te vindec. Mulțumește deci totdeauna lui Dumnezeu!”. Și acestea zicând, a ieșit prin fereasta prin care a intrat. Iar bolnavul vindecat nu a încetat a-i mulțumi lui Dumnezeu, dând săracilor din ceea ce avea.

Patericul egiptean, Cap. XVII, 15