Oamenii mincinoşi nu sunt crezuţi nici atunci cînd spun adevărul

Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare (Efes. 4, 25).

Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul (Ps. 5, 6).

Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug (Ps. 33,12).

Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ (Ps. 139,11).

Tâlcuirea Sfântului loan Gură de Aur

Oamenii mincinoşi nu sunt crezuţi nici atunci când spun adevărul (Cuvântul al 5-lea împotriva iudeilor).

Adevărul este ceea ce există în realitate, iar minciuna este ceea ce nu există în realitate (la Psalmul 11).

Minciuna peste tot se dă singură în vileag şi, cu cât mai mult se împotriveşte adevărului, cu atât mai mult se divulgă pe sine (Cuvântarea a 58-a la evanghelistul Ioan).

Niciodată nu s-a întâmplat ca minciuna să nu se amestece cu adevărul. Diavolul totdeauna se străduieşte să semene minciuna printre cele adevărate (Cuvântarea a 8-a la a doua Epistolă către Timotei).

Nu există ispită mai cumplită decât a da peste un om viclean. Omul viclean este mai primejdios decât orice fiară sălbatică, pentru că fiara, precum este, aşa se şi arată a fi, însă omul viclean deseori îşi ascunde veninul său sub chipul smereniei şi al virtuţii, astfel încât este foarte greu să-ţi dai seama şi să te fereşti de vicleşugul lui (la Psalmul 119).

Omul viclean este lup în piele de oaie. El îşi acoperă răutatea sa cu vorbe blânde; turbează de furie şi duşmăneşte, dar se poartă ca un prieten; linguşind, laudă ceea ce nicidecum nu este bun; trăind tot timpul în fărădelegi, arată chipul smereniei şi acoperă mândria cu smerenia, iar invidia cu cinstirea (Cuvântarea despre depărtarea de făţărnicie).

Oamenii vicleni, care au în inimă altceva decât ceea ce au pe buze, sunt mult mai primejdioşi decât acei vrăjmaşi care poartă săbii ascunse (la Psalmul 11).

Sf. Tihon din Zadonsk, Lupta între carne și duh, Editura Egumenița