Oare este puţin lucru să-L ai pe Dumnezeu aliat?

– Gheronda, încă mai înfrunt lucrurile omeneşte, iar nu duhovniceşte, şi de aceea simt o frământare su­ fletească.

– Tu pui planurile proprii înaintea planurilor lui Dumnezeu şi de aceea te zbuciumi. Toate problemele se rezolvă prin încrederea în Dumnezeu şi prin smere­nie. Tu să faci ceea ce poţi, iar apoi să te încredinţezi proniei dumnezeieşti, voii dumnezeieşti. Nădejdea în Dumnezeu înseamnă credinţă întărită, care este cea mai bună asigurare pentru om.

Oare este puţin lucru să-L ai pe Dumnezeu aliat?

Îmi amintesc că înainte de a merge în armată mă ru­gam Sfintei Varvara ca să mă ajute – simţeam evlavie pentru ea, deoarece încă de mic mergeam la biserica ei şi mă rugam. „Să-mi fie primejduită chiar şi viaţa în război, numai om să nu ucid”. Şi cum le-a rânduit bu­nul Dumnezeu! Când au anunţat rezultatele, în timp ce pe alţii care aveau studii i-au trimis în prima linie ca simpli soldaţi infanterişti, pe mine care termina­sem doar şcoala primară m-au trimis la Transmisiuni! Ceilalţi îmi spuneau: „Ai pile puternice”. „Ce pilă să am? Nu cunosc pe nimeni”. „Ce? îţi baţi joc de noi? îmi spuneau ei. Pe cine ai la Statul Major?”. Dar pentru că insistau, le-am spus şi eu: „La Statul Major îl am pe Hristos”. Şi aşa nu am folosit niciodată puşca.

– Gheronda, cum creşte rezistenţa sufletească?

– Cu nădejdea şi încrederea în Dumnezeu, care dau multe puteri. Trebuie să ne lăsăm pe noi înşine în mâinile lui Dumnezeu cu încredere desăvârşită şi să vedem fiecare încercare ca pe un dar trimis de dra­gostea lui Dumnezeu. Omul care are multă încredere în Dumnezeu se bucură de toate. Fie că este bolnav, fie că rămâne flămând, fie că îl nedreptăţesc oame­nii, fie că pătimeşte altceva, el crede că Dumnezeu le-a îngăduit pe toate, nădăjduieşte în Dumnezeu şi întotdeauna se află în siguranţă la limanul nădejdii în Dumnezeu.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Ed. Evanghelismos, 2007, p. 286-287