Octavian Moşin – Preotul care împarte cu generozitate din ceea ce este

Dintre toate profesiile existente cele mai mari cerințe le avem față de reprezentanții a trei, nici pe departe cele mai plătite: față de medici, profesori și preoți. Oricine și oriunde își poate permite să-i categorisească, să le caute neajunsuri, să le pretindă a fi ideali și, mai ales, să poată trăi fără bani.

Când e vorba de sănătate, căutăm, întrebăm până ajungem la specialistul care, cel puțin așa credem, ne va trata bolile trupului cu cele mai eficiente remedii. Și când avem posibilitatea de a alege un profesor pentru noi sau pentru copiii noștri, recurgem la cunoștințe, relații, păreri pe internet, pentru a-l găsi pe cel mai dedicat. Cu preoți, nu știu de ce, procedăm altfel. Ne decepționăm ușor și, ca regulă, nu de o persoană anume, ci de biserică, de sistem. Și, cu maladii sufletești devenite cronice, ne îndepărtăm sigur de potirul cu leacul mult râvnit.

Ferice de cei care și-au recunoscut din prima într-un preot duhovnicul. Ferice de cei care au fost mângâiați de mici de mâna unui slujitor cu har. Dar mai ales ferice de cei care au avut răbdare să-l găsească. Și ca să fiu mai concisă – mă bucur ca pentru mine, pentru toți cei care îl cunosc pe părintele nostru Octavian Moșin. Entuziasm de adolescent, energie de tânăr, înțelepciune de om trecut prin ani și experiență, răbdare și blândețe feminină, fermitate de bărbat, bucurie de copil – toate într-o singură persoană. Părintele Octavian știe să pună la treabă, dar și să-și suflece mânicile ca să vedem cum se face, poartă discuții cu mari teologi și învățați pe teme sofisticate, dar își apleacă urechea și la șoaptele unei bătrâne, la scâncetul unui copil neajutorat, vine cu soluții pentru asanarea sistemului educațional, dar se oprește și la rugămintea unui tânăr de a-l ajuta să cucerească inima unei fete dragi.

Mulți se întreabă: de unde atâta energie, cum de reușește să se implice în atâtea activități și să le ducă pe toate la un sfârșit ce trezește doar admirație? Când își pregătește predicile convingătoare – cu citate, cu metafore, cu parabole, cu doze de umor? Cum de mai are timp pentru articole de atitudine și reflecții printre cununii, botezuri, sfințiri de case, construcția bisericii și încă multe, multe altele? Probabil pentru că e ajutat de marea lui încredere în Dumnezeu, combinată reușit cu credința populară că Dumnezeu dă, dar în traistă nu pune. Dar, în  primul rând, pentru că preoția pentru părintele Octavian nu e doar profesie, e vocație. Iar faptul că-l avem lângă noi e o binecuvântare. Să ne trăiți, dragul nostru părinte, mulți ani cu sănătate, cu împliniri, cu bucuria lucrului făcut frumos. Domnul să vă inspire la noi idei, iar turma pe care o păstoriți cu har să se mărească și să vă susține în realizarea lor.

Cu dragoste și recunoștință, Ludmila Pădureț