“Onoarea familiei” – o poveste despre umanitate

Afganistan, 2014. O fetiță de 10 ani ar putea fi ucisă pentru „onoarea” familiei, după ce a fost violată de un mullah într-o moschee. Incidentul s-a întâmplat la finalul orelor de recitare a Coranului, iar mullahul Mohammad Amin a încercat să scape de închisoare, spunând mai întâi că aceasta i-a făcut avansuri, apoi că actul sexual a fost de comun acord. După ce fetița a ajuns în stare gravă la spital și medicii au declarat că a fost victima unui viol violent, care i-a provocat hemoragie și rupturi vaginale severe, mullahul a susținut că nu a știut vârsta ei și a crezut că are 17 ani, vârsta de la care căsătoria este legală în Afganistan.

Astfel de situații se întâmplă frecvent în anumite țări și de obicei violatorii rămân nepedepsiți sau se aleg cu pedepse ușoare, datorită statutului social pe care îl au sau pentru sprijinul de care beneficiază din partea autorităților. În schimb, victimele sunt ucise chiar de propriile familii, existând acea presiune a „spălării onoarei” prin orice mijloc.

Faptul că mama ei plângea de durere nu a oprit-o din încercarea de a intra ilegal în spital, cu gândul de a răpi fata și de a o îneca într-un râu. De Rod Nordland, jurnalist la The New York Times, spune că această practică este atât de înrădăcinată în mentalitatea și cultura acestor popoare, încât mamele nici nu se gândesc că finalul unei astfel de situații ar putea fi altul decât uciderea copilei.

Doctorița Hassina Sarwari, cea care a avut grijă ca fetița să ajungă imediat într-un centru de protecție a avut parte de blesteme și amenințări cu moartea, iar recent a rămas și fără sprijinul autorităților, după ce acestea au decis ca fata să se întoarcă în familia ei, care intenționează să o omoare.

Nedreptate, barbarie, ipocrizie.

Organizații de apărare a drepturilor omului, instituții oficiale, jurnaliști și oameni obișnuiți, cu toții au fost scandalizați de cele întâmplate. Reacțiile de dezaprobare dură care au apărut în statele cu democrație stabilă sunt îndreptățite, mai ales că, după ce a trăit o traumă care îi va marca, probabil, întreaga viață, nu are de partea ei nici măcar autoritățile sau familia, a cărei „onoare” a fost pusă mai presus de umanitate. În urma știrii menționate, foarte multe persoane ar putea afirma că fata trăiește într-o cultură a morții, a discriminării și a disprețului.

Credeți că acest tip de „onoare” a familiei face victime doar în Afganistan? Nu, ci și în România și în SUA, de exemplu. De data asta pe silențios. Nu se revoltă nimeni, nu se fac proteste, nu se semnează petiții.

România, 2011. Adelina Duduială, o tânără de 16 ani, vicecampioană națională la lupte libere rămâne însărcinată, este părăsită de partener pentru că nu vrea să avorteze copilul și este dată afară din casă de părinți tot pentru că nu vrea să facă avort și, astfel, având un copil fără a fi căsătorită, ar fi pătat în mod automat „onoarea” familiei. „Am plecat de acasă în luna a opta şi cred că dacă rămâneam, acum aş fi fost pe lumea cealaltă”, spune Adelina într-o declarație citată de Ziarul Adevărul.

Fiind o sportivă cunoscută, povestea Adelinei a apărut în mass-media și a servit drept inspirație pentru mii de tinere care trec prin aceeași situație, însă dramele de acest tip rămân în continuare necunoscute celor mai mulți dintre noi. Și nu numai că rămân necunoscute, dar se lovesc de zidul unei mentalități lipsite de responsabilitate și respect pentru o persoană vulnerabilă ajunsă, cu voia sau fără voia ei, informat sau neinformat, într-o situație dificilă, dar care îndrăznește să-și asume acest drum al vieții. Iată un comentariu care cred că se încadrează în aceleași categorii de mai sus – nedreptate, barbarie, ipocrizie: „Tatal a luat o decizie CORECTA. Aceasta ”campioana” si-a distrus viata, si-a facut familia de ras… Acuma sa fie responsabila si sa aiba grije de fetita, si sa nu ajunga ca ea!!!”

SUA, 2013. R.E. Koen, o adolescentă de 16 ani din Texas, a obținut o hotărâre judecătorească împotriva părinților, care au dorit să o dea afară din casă după ce încercaseră în prealabil să o forțeze să facă avort. Reprezentantul organizației care i-a oferit sprijin a declarat că cele mai multe adolescente însărcinate nu sunt conștiente de drepturile lor și se lasă convinse de precepte conform cărora trebuie să cedeze dorinței familiei sau a tatălui copilului atunci când aceștia le presează să renunțe la copilul pe care îl poartă în pântece.
S-ar spune că falsa onoare știe să reducă la tăcere două tipuri de societăți atât de diferite și tot ea se lovește inevitabil de umanitate. Dar umanitatea poate depăși tot ceea ce îi este potrivnic. Falsa onoare este anti-umană. Cum o depășim? Dumnezeu nu a considerat o dezonoare să ia chipul omului căzut și să se lase ucis pentru a-l înălța chiar pe cel care îl răstignea. Și aici Hristos este model.

Sursa http://gen90.net/