PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA: Nu sunt exemplul cel mai bun. Știu sute de preoți care lucrează infinit mai bine

Sunteți curioși să aflați cum arată biblioteca unui scriitor? Câte volume conține? Care este cartea, din biblioteca personală pe care o îndrăgeşte cel mai mult? Sunteți curioși să aflați ce cărți și-au propus scriitorii români să citească în perioada următoare?

LIBRIS.RO: Conform mai multor statistici suntem unul dintre cele mai religioase popoare din Europa, cu procente semnificative de români care își declară public creștinătatea și apartenența la cultul ortodox, pe de altă parte, așa cum ați observat și dumneavoastră într-un alt interviu, avem grave probleme de morală care erup la toate nivelurile, de la politic la social. Cum se explică această discrepanță, între credința aparent asumată și realitatea morală deplorabilă a țării?

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA: Se dovedește, o dată în plus, că dacă vrei să scoți din priză un popor publici statistici bune despre el. Dar nu doar statisticile ne arată religioși. Și Recensământul și Referendumul cu semnătura pentru ora de religie și sprijinul pentru foarte multe proiecte ale Bisericii…Realitatea morală din țară este corodată de toxinele parvenistismului și indecenței sociale. Nu vreau să mă gândesc ce am fi fost fără bruma de credincioșie ce o mai avem. Personal eu văd mii de oameni, creștini autentici. Despre ei nu se scrie pentru că știrea bună nu e știre, nu-i așa. Despre ei vor scrie Sinaxarele. Eu cred că încă mai naștem sfinți. Trăim pe fondul unui mare stres economic, bruiaj la orice făptuire umană. De aceea e greu. Nu cred că a fi sau a nu fi religios, la modul în care unii au rupt religia de cult și cred că e doar o chestiune particular- intimitistă, e determinant în situația de astăzi. Eu spun mereu că Însuși Domnul a avut un ucenic ce L-a vândut. Sfera religiosului, ca orice sferă, e alcătuită și din oameni, nu doar din Dumnezeu.

LIBRIS.RO: Sunteți o prezență activă în spațiul public prin numeroasele conferințe pe care le susțineți și sunteți popular și în rândul generațiilor de tineri, poate si pentru că asumați o atitudine mai relaxată, mai familiară, care nu intimidează, folosiți umorul, sunteți deschis la înțelegerea unor realități contemporane. Nu ar avea Biserica Ortodoxă nevoie tocmai de o asemenea abordare, la scară largă pentru a veni în întâmpinarea generațiilor de azi? E ceva riscant în această abordare?

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA: Nu sunt exemplul cel mai bun. Știu sute de preoți care lucrează infinit mai bine. Cred că există o pedagogie pastorală care ne determină fiecăruia asumarea misiunii. Personal eu sunt băiat de Steagu’ urcat la amvon. De când eram mic am avut prieteni de toate categoriile, comportările și atitudinile. Ei m-au învățat foarte multe despre comunicare. Lor le datorez parte din modul acesta de a fi. Riscul intervine când ceilalți iau numai râsul tău nu și trezvia ta, când văd numai bufonul din tine nu și nodul din gât. Eu spun multe lucruri grele cu lacrima în colțul zâmbetului. E periculos câte o dată.

LIBRIS.RO: Care este locul lecturii în viața unui creștin? E important ca cititorii să parcurgă cu preponderență literatură religioasă? Cum vă raportați la literatura populară, la ficțiune, la literatura care nu are neapărat o miză pilduitoare?

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA: Creștinismul este una dintre religiile Cărții. Dar spusa Cărții acesteia se face Trup. Te cheamă la întrupat litera ei în Duhul celui care a dăruit-o. Cred că orice literatură de valoare mărește capacitatea de înțelegere a vieții și deci a iubirii lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii cititori. Sunt adeptul citirii cu precădere a literaturii care bucură sufletul dar îl și pune la treabă, îl obligă la meditație și gândire. Cordialitatea cu lectura e un dar, ca și credința. Lista de priorități e dată de preocupările intime ale fiecăruia. Cel mai tare, când am terminat doctoratul, a fost bucuria reală că sunt liber să citesc! E o libertate asumată zilnic. Sigur că literatura populară are miza ei morală. E însă obligatoriu să interogăm Scriptura pentru a vedea dacă morala aceea este legată de Hristos sau doar anaghiskomena- adică doar bună de citit nu și de făptuit. Țin mult la inteligența cititorului român.

LIBRIS.RO: Volumul Pedagogia poveștii propune o resemnificare în cheie teologică a unora dintre cele mai cunoscute creații ale lui Ion Creangă. În contextul în care peisajul contemporan arată mai degrabă caragialian, cum v-a venit ideea de a vă apropia de poveștile lui Creangă și care e miza acestui demers?

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA: În urmă cu oarece ani predam teo-poetică celor ce urmau secția de teologie-litere. La o oră de curs, amintindu-mi de minunatul meu profesor de limba română, Dl. Florin Șindrilaru, am început să le spun cum poate fi citită în cheie creștină povestea Capra cu Trei Iezi. În timp am mai adăugat lecturi și am meditat la fibra creștină a poveștilor. Au trecut ani, a apărut ciclul Narnia a lui C.S Lewis și scrierile luiTolkien. Am descoperit cât de serios trebuie să le vorbești copiilor și am provocat o emisiune, un an de zile, pe Radio Trinitas. Acolo am povestit ceea ce acum este cartea. Cu fiecare emisiune am primit zeci de mesaje și telefoane. Și m-am bucurat enorm că oamenii au înțeles mai ales îndemnul de a ne lua în serios lecturile.

LIBRIS.RO: În volumul Provocările străzii răspundeți la multe întrebări adresate de tineri. Cât de variate sunt problemele care v-au fost adresate? Sunt ele particulare generațiilor actuale sau sunt forme mai mult sau mai puțin deghizate ale unor frământări transgeneraționale? Au fost momente, la conferințele pe care le-ați susținut , când ați fost pus serios în dificultăți de întrebările publicului?

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA: Sunt pus în dificultate de fiecare dată. Sălile sunt pline de „vieți” nu de oameni și atât. Știu că le e greu să-și exprime întrebările pentru că noi, la școală, acasă sau la servici, nu-i învățăm pe oameni să întrebe ci doar să execute. E un bagaj de interogare care atârnă greu pe sufletul fiecăruia din noi. Cred că multe din întrebări sunt ale mele, unele nerostite din jena preoției altele formulate de ani de zile în inima mea care ies la lumină prin preocupările lor. E un soi de lectură încrucișată a lumii în care trăim. Personal iau în serios, chiar când pișc ironic, întrebările deși uneori sunt repetitive sperând la o reacție identică. Mulți mă întreabă sperând că voi porni aceleași diatribe ca unele dinte cele fixate pe Youtoube. Mă feresc. Uneori însă se simte o tensiune lucrativă și simt că 2 ori 3 ore suntem înaintea lui Hristos și învățăm împreună. Eu am învățat enorm din întrebările oamenilor. Chiar când sunt obsesive- sunt conferințe unde vin câte zece întrebări pe aceeași temă- ele arată o stare de spirit. Dacă aș fi un sociolog cu state vechi de cercetare aș folosi întrebările ca să determin stare de spirit a publicului religios din România. Lipsesc însă informării publice întâlnirile din Penitenciare, un incredibil amestec între agonia arestatului și extazul eliberatului prin zâmbet. Sunt lecții grele, dure, dar necesare oricărui vorbitor în numele Evangheliei.

LIBRIS.RO: Sunteți bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conține? Care este cartea cea mai valoroasă pe care o aveți în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiți cel mai mult?

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA: Sunt iubitor de carte. O bibliotecă de specialitate în românește și alte câteva limbi europene, în special italiană, franceză, spaniolă și portugheză. Alte, multe, în engleză și germană. Sunt lentilele prin care privesc lumea. Apoi am predat deja două fonduri mari de carte unei parohii și centrului de cercetare în domeniul cateheticii și omileticii din Facultatea noastră. Iubesc cărțile cu încăpățânarea puștiului brașovean care jinduia când era mic dinaintea librăriei Șt.O Iosif sau de la el din cartier- erau două la Complexul mare și Complexul mic- orice carte putea fi cumpărată. De-acasă, din efortul magistral al mamei și tatei, se naște biblioteca de astăzi. Cea mai valoroasă carte? Sunt câteva zeci, mă feresc să cred într-o singură carte. Țin la toate ca la niște prieteni de nădejde. Am câteva colecții din perioada studenției, întineresc recitindu-le. Mă bucur enorm că am făcut rusă la școală, asta m-a apropiat de chirilică și dispun de o bază de lectură solidă în inegalabila lucrătură în filigran a limbii române înainte de tăișul aspru, latin, al literei. Am câteva cărți primite cu dedicație care-mi țin inima legată de rugăciune pentru autori. Ce mai, am o bibliotecă de om fericit. Liniile ei pot defini, în timp, obsesiile de lectură din care mi s-a născut cercetarea și rostirea. Biblioteca de acasă este golful de liniște al ideilor. Furtuna dintâi s-a pornit în sala de lectură a facultății unde, în anii studenției, am primit sute de titluri minunate și texte de aur ale gândirii umane. Sunt un adept al sălii de lectură. În parc privesc copii și mă bucur că vor mai fi fiind între ei câțiva cititori buni.

LIBRIS.RO: Cât timp alocați zilnic lecturii? Ce vă place să citiți? Ce cărți v-ați propus să citiți în perioada următoare?

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA: Depinde foarte mult de programul zilei. Dar nu las zi fără descântecul unui text. Citesc de toate, inclusiv multă poezie și cărți pentru copii. Simt că pentru a vorbi oamenilor e nevoie de limba lor nu de limba păsărească. Prefer cărți luminoase și mă tulbur când lectura mi-aduce în suflet răutatea umană, ideologiile răului ori incongruenta dreptate a democrației forței. Citesc demult autori, nu cărți. Este canonul profesorului meu de română și-l respect cu strictețe de ucenic. Perioada următoare, cât va îngădui timpul, mă voi apropia de câteva personaje din Evul mediu: Bernardin de Siena, Gugliermo di Saint Tierry și Bernard de Clairvaux. Cu ajutorul lui Dumnezeu sper să termin traducerea unor texte omiletice remarcabile ale Sfântului Grigorie cel Mare. Finalizăm la Sibiu, în urma unei munci frumoase, textele predicilor unui brașovean remarcabil: I. Broșu. Și altele… Cam așa se leagă lecturile cu preocupările…

LIBRIS.RO: Ce lecturi ne recomandați, în așteptarea sărbătorilor pascale?

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA: Vă rog să recitiți atent Evanghelia, reluați textele care ne vestesc Pătimirile Domnului. Pentru mine una dintre marile lecturi ale vieții este Prohodul Domnului, cel care se cântă în Vinerea Mare. În mare, la aceste lecturi de creștere interioară, citiți bibliografii ale Mântuitorului ori Apostolilor. Reluați textele lui Giovanni Papini ori frumoasele volume Quo Vadis (Henrik Sienkiewikz), Barabas (Marie Corelli), Fabiola sau Biserica din catacombe (a cardinalului Wiseman)ori Cetatea blestemată (John R. Carling). Sunt cărți care primenesc nu doar emoția vieții cotidiene ci și cultura creștină. Apoi, slavă Domnului, avem atâtea cărți frumoase despre Iisus Hristos. Faceți-i bucuria să-l cunoașteți și așa, pe calea lecturii. Merită.

Interviu realizat de Sever Gulea, pentru www.libris.ro.