Părintele Grigore Lisnic – 9 ani de la trecerea la Domnul

Graţie cuceririlor democratice ale poporului nostru avem astăzi posibilitatea să ne apropiem tot mai mult de adevărul ascuns zeci de ani în sertarele ale aparatului represiv din anii totalitari – tăvălug ce a trecut nemilos peste destinele miilor de cetăţeni din Moldova şi din alte ţări ale fostei Uniuni Sovietice, inclusiv şi din întreaga Federaţie Rusă, duşi în Siberia de gheaţă, ţinuţi în gulaguri şi etichetaţi ca „duşmani ai poporului”.

Unul dintre aceştia a fost şi locuitorul satului Gura Căinarului, Protoiereul Mitrofor Grigore Lisnic, om cu literă mare, adevărat duhovnic al creştinilor şi reputat teolog, cum îl numeşte în Cuvînt Înainte la volumul apărut de sub tipar Înalt Prea-Sfinţitul Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al intregii Moldove.

L-au cunoscut mulți, căci a lucrat în locaşurile sfinte din oraşul Bălţi, satele Coşcodeni, Cubolta, Prajila, Mărculeşti, Putineşti și Gura Căinarului unde a ţinut parohii. Răsfoind cartea In memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic, Ed. Labirint, Chişinău, 2013, aflăm multe lucruri demne de această luminată minte, fapte însoţite de documente şi fotografii ce mărturisesc despre vasta sa activitate duhovnicească. Şi nu doar despre aceasta. Tot din paginile ei aflăm că parohul Grigore Lisnic a dus o intensă activitate ştiințifică în domeniul teologiei, aici fiind prezente numeroase articole şi teze care au rămas în bibliotgrafia de profil ca material de rferinţă.

Spre bucuria noastră, a creştinilor, găsim în această culegere un tratat întreg despre apariţia creştinismului în Moldova, despre încreştinarea geţilor şi dacilor etc. – creaţie ce a servit drept teză de candidat la Academia Duhovnicească Lavra Troita – Serghie din or. Zagorsk unde la 1975 dînsul îşi făcea studiile. Muncea mult, studia şi scria pe timp de noapte.

Autorul acestor rînduri, participînd la colectarea materialelor despre deportaţi, a avut fericita ocazie să stea de vorbă cu acest om despre anii trişti din istoria neamului nostru. Am aflat că dînsul s-a căsătorit cu Nadejda Curoşu, fiica unor oameni înstăriţi, mai bine zis, fiica fostului primar, Timofei Curoşu, condamnat în 1944 la 11 ani de închisoare ca „duşman al poporului” şi exilat în Kazahstan. Cînd în seara de 6 spre 7 iulie 1949, fiind ginerele fostului primar, a încercat să-i lămurească ofiţerului sovietic că a format o nouă familie, dar acela nici n-a vrut să-l asculte, la îmbrîncit în maşină împreună cu ceilalţi membri ai familiei Curoşu.

Astfel fiind în deportare, îi îmbărbăta şi pe ceilalţi deportaţi cintindu-le din cărţile religioase, păstrate pe ascuns, sau recitindu-le din cuvîntul Domnului, păstrat în memorie. Dar a fost denunţat că face propagandă antisovieticã, antibolşevică şi autorităţile au deschis un dosar penal şi l-au condamnat la… 25 de ani de privaţiune de libertate. Dar a fost eliberat la 1955, după moartea lui Stalin. Familiei Lisnic i s-a permis să vină în Moldova doar în anul 1958. Dar şi aici nu au fost întîmpinaţi cu braţele deschise. Autorităţile aveau o atitudine ostilă faţă de ,,duşmanii poporului”.

Trecînd prin multe încercări, avînd un asemenea Om în frunte, membrii familiei Lisnic au rămas puternici din punct de vedere sufletesc, generoşi, cu mare credinţă în Dumnezeu. Iată, aşa a fost el, acest om al Credinţei, care a parcurs calea de la paraclisier şi cîntăreţ de strană la biserica din Cobîlea (satul său de baştină) din r-l Şoldăneşti şi pînă la titlul de Doctor în teologie. Astfel şi va ramîne în memoria consătenilor mei din Gura Căinarului – un om între oameni, care a dus prin viată torţa credinţei ortodoxe, luminînd minţile şi inimile credincioşilor.

Ion Chelban,
redactor la ziarul Actualităţi Floreştene

Sursa: http://protioanlisnic.blogspot.com/